Tag Archive for 'tariceanu'

Reclamă liberală la pampersi

PNL, prin ministrul liberal al Apărări Teodor Meleşcanu şi prin preşedintele de partid şi şef de guvern Tăriceanu au decis că este nevoie de cumpărarea de noi aeronave pentru deminitari (incluzând aici şi preşedintele). Decizia a fost luată în mai în perioada când Băsescu era suspendat. Ea a fost votată în CSAT la sfârşitul săptămânii trecute şi a fost apoi criticată de PNL şi de PSD care au strigat cum "fură" Băsescu banii pensionarilor pentru a-şi face Air Force One.

După ce preşedintele a prezentat dovezile care atestă că este o iniţiativă liberală, brusc liberalii au uitat ce au semnat, discutat şi propus mergând în continuare pe ideea că nu sunt bani. Mai lipsea să ceară preşedintelui o notă de fundamentare cu previziuni bugetare până în 2013 pentru ca şeful adminsitraţiei prezidenţiale să-şi poată aduce aminte de talentul pe care-l avea la compunere şi să trimita guvernului o fiţuică cu citate din monitorizările de presă.

Acest nou exemplu arată capacitatea extraodinară a PNL şi a liderilor săi de a rămâne uscat(i) şi curat(i) după ce fac(e) baie în propriile mizerii, capacitate care se compară cu cea absorbantă a pamperşilor.

Tags: , , ,

Related posts

Exerciţii cu duşmani de clasă

Orice guvernare se confruntă cu probleme. Modul de a face faţă acestor probleme indică diferenţa dintre o guvernare puternică şi una slabă. Una din caracteristicele majore a guvernărilor slabe este apelul la teoria conspiraţiei şi inventarea "duşmanului de clasă". O astfel de guvernare tinde, natural, să-şi conserve prezenţa la putere. Doar că nu poate, aşa cum poate o guvernare puternică, să identifice sursa problemelor în ea însăşi şi să facă schimbările necesare care să o întărească. Dacă ar face asta s-ar prăbuşi. Ar fi ca un fel de sabordaj. De aceea, guvernările slabe identifică alţi vinovaţi pentru a-şi justifica impotenţa politică.

Duşmanul de clasă inventat de o guvernare slabă nu trebuie să fie neapărat o persoană. Ea poate fi ceea ce profii de română numesc cu nedisimulată plăcere personajul colectiv. El poate fi un concept, el poate fi o instituţie etc.

Din instituţia duşmanului de clasă rezultă şi grija cea mai mare a guvernării slabe imaginea externă. Pentru o guvernare puternică, imaginea externă este secundară. Pentru că puterea şi legitimitatea ei este dată de imaginea internă. De ceea ce cred şi văd cei care votează. Doar guvernările slabe îşi caută legitimitatea şi puterea în imaginea externă.

Aşa că v-aş propune un exerciţiu: să identificăm împreună care sunt duşmanii de clasă ai guvernării Tăriceanu? Care sunt acele elemente duşmănoase, fără o origine sănătoasă, care trebuie identificate şi înfierate? O să încep eu:

- Băsescu (nu necesită explicaţii)
- Monica Macovei
- Agenţia de presă Reuters
- pragul electoral
- electoratul în general
- intelectualul
-
-
-

Tags: , ,

Related posts

Give me a break !

"Anul acesta, în loc ca România să stea liniÅŸtită ÅŸi să se poată Å£ine de treabă, suntem în această brambureală politică legată de referendum ÅŸi alte lucruri contraproductive pentru dezvoltarea ÅŸi evoluÅ£ia României. Am făcut nu ÅŸtiu câte apeluri ca lucrurile să se calmeze, dar evident că pofta de bătălie este atât de mare încât…" (Realitatea)

Haide, dacă nu aţi aflat,  partidul pe care cu onor îl conduceţi spre prăpastie a votat împreună cu PSD ca România să nu stea liniştită şi să se bramburească politic cu referendum.

Tags: ,

Related posts

Contradicţii ruseşti

Atunci când preşedintele Băsescu a lansat numele lui Kondyakov în interviul din România liberă eram convins că a făcut-o pentru a da presei un subiect de rumegat şi pentru a-i lăsa pe alţii să scoată castanele din foc pentru el. Evoluţia reacţiilor a fost spectaculoasă. De la clasicul nu ne-am întâlnit până la ne-am întâlnit să discutăm despre PNL la declaraţia lui Tăriceanu de azi după care s-au întâlnit pentru "a discuta despre ameliorarea relaţiilor român-ruse".

Citite separat, declaraţiile au sens. Împreună ele se contrazic. Şi nu e vorba doar de declaraţiile lui Stroe şi Tăriceanu ci şi de ale celorlalţi care au intervenit în discuţie. Geonă neagă orice contact al PSD cu Kondyakov deşi Năstase şi Iliescu (care l-ar fi văzut, nu au comentat) îl acuză pe Băsescu că lansează informaţii false. Doar că informaţia despre întâlnirea Kondyakov-Iliescu a fost lansată de Cosmin Guşă, nu de Băsescu.

Să luăm de pildă şi declaraţiile lui Eugen Ovidiu Chirovici:

Kondyakov a fost transformat intr-un personaj mitic. Nu e nici pe departe asa. Nu e consilierul lui Vladimir Putin“, afirma, putin nervos, Eugen Ovidiu Chirovici. El insista pe aceasta tema: „Kondyakov nu este si nici nu a fost vreodata consilierul lui Vladimir Putin, nici macar un apropiat. Iar firma NovoCom (unde Kondyakov este director executiv – n.r.) nu a acordat niciodata consultanta lui Putin“ (sursa aici).

Să o lipim de cea a premierului care spune că a folosit discuţia pentru a ameliora relaţiile cu Federaţia Rusă. Păi dacă Kondyakov nu a fost niciodată în preajma lui Putin, atunci cum ameliorează Tăriceanu relaţiile cu Rusia (atenţie, nu cu firme ruseşti, ci Rusia)?

Singurul lucru clar din toată povestea asta este că Tăriceanu nu mai beneficiază de consilierii săi americani. A redevenit cel dinăinte: ezitant, contradictoriu.

Tags: , ,

Related posts

Referendum cu bătaie europarlamentară

Nu-mi plac scenariile, dar nu am încotro şi o să fac şi eu unul. Singura scuză pe care mi-o găsesc este realitatea :)
Alianţa contra naturii (care a adus România înapoi în 1990) dintre PNL şi PSD pentru debaracarea lui Băsescu este o perdea de fum. Nu vreau să spun că nu există o alianţă, ci că scopul ei nu este Băsescu. Cele două partide ştiu că nu vor câştiga Referendumul. Insistenţele lor de a modifica legile electorale, ca şi cum România a devenit brusc exportatoare de banane, sunt intenţionate. Ţinta: alegerile europarlamentare.

Care este realitatea numărul 1: PSD şi PNL au modificat legislaţia în Parlament pentru a-i bloca accesul lui Băsescu la posturile de televiziune. Deşi ar trebui să avem o dezbatere despre referendum (şi cum preşedintele este acuzat ar trebui să aibă dreptul să se apere) avem o dezbatere de campanie electorală. Sub privirile înceţoşate ale lui Păunescu, avem din nou tribuna partidelor parlamentare la televiziune. Partidele îşi împart timpi de antenă ca şi cum ar trebui să le votăm mâine.

Pentru un referendum, împărţirea între partide parlamentare şi neparlamentare este neimportantă. Împărţirea corectă este între cei pro şi cei contra suspendări. Dacă sunt partide neparlamentare care vor să susţină una din cauze, ar trebui să aibă dreptul de a o face. Referendumul, odată decis de Parlament, devine o dezbatere a societăţii. Parlamentul a dezbătut, a decis. Punct. Trebuie lăsaţi şi ceilalţi să se exprime.

Realitatea numărul doi: priviţi ce discursuri au partidele acum. Nu ne vorbesc despre încălcările Constituţiei făcute de Băsescu. O dată, pentru că ele nu există. A doua oară pentru că nu-i interesează. Au revenit în prim plan teme ca pensiile, ajutoarele sociale (oups, premierul e liberal, dar ce contează o pomană socialistă în balanţa doctrinei), bani pentru autostrăzi, taxa auto ecologică care ne protejează de maşinile noi şi nepoluante :) , bani pentru Daciile dinăinte de '89, subvenţii pentru chiriaşi, case naţionalizate, drepturi pentru minoritatea maghiară. PSD dă mici şi bere la popor, pentru că doctrina sa include mita în orice acţiune politică. Doar FNI-ul lipseşte ca lista promisiunilor să fie completă.

Sună ciudat? Hai, spuneţi cu voce tare la ce vă gândiţi! Da, suntem în campanie electorală. Referendumul e doar un pretext. Ceea ce urmăresc PNL şi PSD este să reducă din avântul PD-ului în perspectiva alegerilor europene. Aceasta este de fapt miza. Totul este premeditat. Declanşarea referendumului, apariţia tribunei partidelor parlamentare, retrograrea lui Băsescu la statutul de simplu cetăţean (deşi nu este; este preşedinte suspendat temporar, dovadă că are locuinţă de protocol şi protecţie SPP) sunt parţi ale unui plan.

PD-ul a renunţat la timpul lui de antenă pentru a-l oferi preşeditelui. Practic, vocea PD-ului nu se va auzi, şi pe asta au mizat cele două partide (spun două pentru că UDMR şi PRM nu sunt decât nişte muşte bete prinse în plasa celor doi păianjeni veninoşi).

Continuarea: după întoarcerea preşedintelui la Cotroceni, premierul Tăriceanu se va răzgândi încă o dată şi va convoca alegerile pentru Parlamentul European. Motivul oficial: cum este el frecat de grija pentru România, pentru integrarea ei euro-atlantică etc. Completaţi şi voi căci discursul este previzibil.

Ce va aduce asta: încă 30 de zile de campanie care se vor adăuga celor 30 de zile de pomeni, promisiuni de stânga ÅŸi laude ale partidelor care au minute la televiziune. 60 de zile de campanie electorală. Pas mal du tout, cum ar spune francezii. ÃŽn acest timp, PD abia se va dezmetici. Partide cum sunt PNG sau PLD – care ar putea beneficia electoral de susÅ£inerea lui Băsescu – nu vor avea vizibilitate.

Chiar dacă scorul PD (care a ajuns, ironia sorţii, să preia electoratul liberal anticomunist) va fi mare, important este să se reducă ecartul actual. Un scenariu? Da, dar unul perfect posibil prin prisma realităţii prezentate şi dacă luăm de bune (cu rezervele de rigoare) datele unui ultim sondaj care arată că ordinea partidelor ar fi PD cu 34%, PSD cu 20%, PNG cu 14%, PNL cu 9%.

Tags: , , , ,

Related posts