convex-concav

1 aprilie 2007 nu a fost ziua păcălelilor pentru România ci ziua cârtiţei. Cred că toată lumea cunoaşte filmul Ziua cârtiţei în care un meteorolog se trezeşte pentru a lua de la capăt şi de la capăt aceleaşi întâmplări până ajunge să ia deciziile corecte. Dacă acest film ar fi cu politicieni, atunci rolul principalar fi adjudecat de premierul Tăriceanu care în fiecare zi iese cu un alt discurs încercând să găsească soluţia corectă. Şi aici se opreşte asemănarea cu filmul menţionat. Pentru că premierul repetă acelaşi greşeli fără a evolua decât aparent.

Scoaterea PD de la guvernare şi alianţa pe care nu are cum s-o evite cu PSD este o catastrofă politică şi morală. O decizie, incontestabil bună pe termen scurt pentru premier şi pentru PNL. Dar pe termen lung? Într-un an vom avea alegeri pe care premierul nu le mai poate amâna ca pe cele europene. Ce se va întâmpla apoi? Care vor fi opţiunile PNL? Vi se pare că s-a reformat PSD de când a pierdut alegerile? Vi se pare că se va reforma PSD în următorul an? Crede cineva că PNL va câştiga capital electoral într-un an de guvernare minoritară în care toate partidele vor avea interesul să-l atace, în care guvernarea de unul singur îl va eroda mai rău decât până acum?

Eu nu cred toate acestea. Sunt absolut sigur că PSD nu s-a reformat şi nu se va  reforma. Nu cred că PSD este sau va fi frecventabil. Nu cred că PNL va câştiga capital electoral. Nu cred că o bună parte din electoratul PNL va înghiţi alianţa cu PSD. După cum nu cred că după următoarele alegeri vom avea un partid care va avea suficiente voturi pentru a forma singur noul guvern. Suntem condamnaţi la o coaliţie. Care vor fi opţiunile PNL după alegeri? Care va fi coaliţia în care PNL poate intra? Tot cu PSD? Care va fi preţul?

Tăriceanu a dovedit încă o dată că este un foarte prost manager, ancorat în decizii pe termen scurt, lipsit de viziune. Tăriceanu nu este decât o plastilină care se mulează pe viziunile altora. Pe viziunea lui Băsescu şi Stolojan când Alianţa DA a câştigat alegerile, pe viziunea lui Patriciu apoi şi acum pe viziunea lui Voiculescu sau a lui Hrebenciuc. Este un simbiot.

Decizia lui  de a se alia cu PSD (chiar fără un document parafat, tot o alianţă este, să nu ne mai ascundem după degete) a lăsat PNL fără identitate, fără teme importante ale discursului său politic. A tăiat o bună parte din istoria acestui partid pe care l-a redus de la dimensiunea sa de partid istoric la una de partid de circumstanţă. Nu mai este un partid care face istorie ci unul care se adaptează la istorie. Dacă liberalii au rezistat anilor de comunism de dragul unor principii, liberalii lui Tăriceanu au făcut trocul ruşinii: principii pentru un scaun.

Cei care susţin decizia lui Tăriceanu ar trebui să se întrebe ce stă în spatele aprobării lor? Ura împotriva lui Băsescu? Este suficient? Eu zic că nu.

Scoaterea PD de la guvernare i-a oferit acestui partid o poziţie la care nu visa şi de care, dacă este inteligent, poate profita cu succes. PD se poate lăuda cu succesele guvernării şi arunca toate problemele ei în curtea liberalilor. Poate ataca liniştit toate deciziile liberalilor pentru că acum nu-i costă nimic.  Poate ataca electoratul liberal reproşând acestui partid alianţa cu PSD. Abia acum, PD poate deveni un partid de dreapta. O să-mi spuneţi că oricum PD lua beneficiile guvernări, dar cel puţin PNL nu-şi pierdea din electorat şi avea un adversar mai puţin.

1 aprilie este Ziua cârtiţei şi pentru că a aruncat România în întunericul compromisului oribil, a colaborării cu PSD, partidul responsabil în ochii mei pentru prelungirea mizeriei ceauşiste ani buni după revoluţie, pentru mineriade, pentru scoaterea economiei de pe harta tuturor marilor investitori şi pot continua la nesfârşit. Nu Băsescu a readus în prim plan PSD ci Tăriceanu şi liberalii. O decizie pe care ei nu şi-o vor asuma dar care va fi percepută că atare. O lectură a ultimului sondaj IMAS arată că premierul a luat o decizie împotriva voinţei electoratului care prefera ca rezolvarea crizei să se fii făcut prin continuarea Alianţei DA.

1 aprilie este Ziua cârtiţei şi pentru că partidul în care am crezut 17 ani a fost infestat de cârtiţele comunismului.

Related posts

• Saruman şi guvernul orcilor (3)
• Să încurajăm economia de piaţă. Ba pe-a noastră (5)
• Regele e gol! (2)
• Reclamă liberală la pampersi (2)
• Pierdut alianţă. O declar nulă (1)