Tag Archive for 'jurnalism'

Jurnalispirit

Sunt încă la rubrica de lecturi unde descopăr citate absolut fabuloase pentru epoca de astăzi. Dacă la citatul de ieri am fost aproape convins că ceea ce a declarat premierul a fost opera unui consilier de imagine, la cel de azi nu ştiu dacă este vorba de un ziarist cu totul nepregătit reciclat la Gândul de la fosta Scânteia sau este un (de)serviciu de pr. Înclin totuşi spre prima variantă. O altă variantă: un ziarist local propulsat de acest articol în Gândul. 

"Un popas in satul Bacaoani, comuna Muntenii de Jos, a prins pe nepregatite echipa care trudeste la ridicarea unei scoli din fonduri guvernamentale. Prima transa, de 3 miliarde lei vechi din totalul de 6, s-a consumat pentru studiul de fezabilitate si demararea efectiva a constructiei. Premierul a surprins la lucru zidarii, cerandu-le raspicat planul lucrarilor. A urmat apoi o baie de multime printre tarani. Batranele s-au rusinat de cum l-au recunoscut." (Gândul)

Iată un bun exemplu de cum se face presa de mare angajament şi de ce nivel jurnalistic tolerează ziare cu pretenţii. Să fiu rău şi să spun că fata asta s-a făcut ziarist pentru că lua note mari la compunere? Poate o învaţă băieţii de la Gândul ce este un lead într-o ştire să nu-l mai puna la sfârşit.

Tags: , ,

Related posts

Competenţa în presa română

Se ştia de moţiunea împotriva ministrului Justiţiei, Monica Macovei, de mult timp. Toată lumea era de acord că rezultatul moţiunii era important (indiferent de rezultat). Toată lumea era de acord că e vorba de un eveniment de interes public. Ce a înţeles presa scrisă despre asta: nu prea multe.

Dintre cele mai importante ziare cotidiene, doar trei au avut editoriale sau articole de opinie despre acest eveniment. Evenimentul zilei, România liberă şi Ziua. Adevărul a preferat să dezbată un subiect cu totul răsuflat (pierderea de către TVR a drepturilor pentru campionatul intern), Jurnalul să-şi vadă de umorile lui, Cotidianul să scrie despre intelectuali…

Cât de greu este să te organizezi să ai un articol de opinie pe subiectul zilei? Şi apoi ziarele se plâng că le pleacă cititorii pe bloguri. Păi, uite unul din motive: nu au simţul ştirii.

Tags: , ,

Related posts

Impostura

Ziarul Adevărul (pentru cei care nu s-au prins încă, este un quality newspaper) reuşeşte în numărul de vineri, 9 februarie, o performanţă care ar face indvidios orice tabloid:

- un atac suburban şi abject al lui Mirel Curea la adresa unui coleg de breaslă, Grigore Cartianul de la Evenimentul zilei
- o luare în derâdere a apelului unor intelectuali, apel favorabil lui Traian Băsescu.

Să le analizăm în ordine inversă. Apelul mai multor intelectuali care-l susţin că preşedintele Băsescu este luat în derâdere de către Adrian Halpert. Au mai fost luări de poziţie împotriva apelului, unele dintre ele destul de justificate. Eu am văzut nişte mici clivaje între declaraţiile unora dintre semnatari şi faptele lor. Bref, apelul poate fi criticat. Doar că argumentele domnului Halpert ţin de stilul de jurnalism pe care l-a practicat şi pe care ştie să-l practice.

"Profesorii îl enervau. Chiulea de la orele care nu-i plăceau, multe de altfel. După ce s-a făcut mare, gusturile nu i s-au schimbat. Preferă şpriţul unei cărţi bune. Tribuna stadionului, unui spectacol de teatru. Şi pentru că toate acestea trebuia să poarte un nume, li s-a spus simplu: Traian. Traian Băsescu!"

După domnul Halpert, apelul intelectualilor în favoarea preşedintelui înseamnă că asistăm la o răsturnare a valorilor. Pentru domnul Halpert, stadionul este total reprobabil, la fel ca şi consumul de alcool (domnul Halpert nu bea niciodată). Domnul Halpert, probabil un elev model care nu a chiulit niciodată, ne vorbeşte de valori dar nu a avut nici o problemă de conştiinţă în a publica, o bună bucată de timp, în Libertatea, minore aproape goale în celebra rubrică "fata de la pagina cinci". Să nu mai vorbim de conţinutul extrem de variat şi de elevat din restul ziarului, conţinut care trăda şi el lecturile din clasicii ruşi şi germani precum şi preocupările domnului Halpert pentru deconstructivism şi intertextualism.

Cred că apelul poate fi criticat. Dar nu de pe poziţiile astea. Preşedintele Băsescu a chiulit de la şcoală şi a băut un şpriţ. Nu cadrează cu imaginea de preşedinte pe care o are domnul Halpert. Dar cine stabileşte cum trebuie să fie un preşedinte?

Articolul lui Mirel Curea poate fi sintetizat într-un singur cuvânt: abject. La fel ca şi editorialul său despre Monica Macovei. Publicarea unor asemenea articole într-un inverval de o săptămână naşte o întrebare: este doar Mirel Curea vinovat? Eu cred că nu. Responsabilitatea şi vinovăţia trebuie împărţite împreună cu cei care sunt redactor şef la Adevărul. Cei care acceptă publicarea acestor scursuri într-un ziar care, repet, vrea să se poziţioneze pe segmentul quality.

Şi nu pot să nu mă întreb: ce satisfacţie are domnul Patriciu, când citeşte dimineaţa, pe prima pagină a ziarului pe care îl conduce, asemenea articole. Seamănă măcar puţin cu ziarele străine pe care le primiţi?

Un număr important dintre cititorii acestui blog, vin din alte ţări decât România. Apar astfel de editoriale în ziarele din ţările unde locuiţi?
Iar pentru ceilalţi: credeţi că redactorii şefi de la Adevărul sunt vinovaţi de publicarea unor astfel de materiale? Au dreptul să interzică apariţia lor? Lăsaţi comentariile voastre aici.

Tags: , ,

Related posts

Comparaţie între presa din .ro vs .ca

Presa românească a ajuns într-un punct unde credibilitatea sa a intrat pe o pantă descendentă. Şi aceasta din cauza noii structurii patronale care este una manifest politică în câteva publicaţii. Dincolo de structura patronatului, ziarele au uitat de neutralitate şi sunt angrenate politic fie de partea lui Tăriceanu, fie de partea lui Băsescu. Neutralitatea se mimează cu câteva editoriale critice din când în când, editoriale pierdute în oceanul de ştiri cu titluri de senzaţie, ştiri care reprezintă adevărata muniţie. Ziariştii sunt în continuare fiinţe fără identitate proprie, care-şi schimbă opiniile odată cu schimbarea (opiniilor) patronilor - cazul Adevărul este relevant în această privinţă.

Pe de altă parte, nu există concurenţă adevărată în presa scrisă. România are o puzderie de cotidiene (eu am reuşit să număr 19 dar e posibil să fii pierdut unele din vedere) cu acoperire naţională. La aproximativ aceaşi populaţie, Canada are doar două cotidiene cu circulaţie la nivel naţional: Globe and Mail şi National Post. În provincia Québec, se adaugă alte trei în franceză (dintre care unul tabloid) şi un ziar regional în engleză (The Gazette) care urmăresc realitatea provinciei. Atunci când am cumpărat prima dată un cotidian în Canada mi-am dat seama de nivelul extrem de jos al presei din .ro şi de eforturile de cercetare de marketing pe care publicaţiile canadiene le fac pentru a-şi cunoaşte cititorii. O ediţie de week-end ajunge la peste o sută de pagini (doar ca exemplu; iar cele 100 de pagini încearcă să acopere cât mai mult din interesele cititorilor). Restul în Canada înseamnă presă locală. Exact invers faţă de România.

Aceasta pe o piaţă cu o economie prosperă, cu o industrie de publicitate care nu se compară cu cea românească şi cu un sistem de distribuţie excepţional de bine pus la punct.

Ca şi comparaţie: în 2004 în Canada s-au cheltuit 7 miliarde USD în publicitate. Distribuţia bugetelor de publicitate este interesantă comparativ cu .ro pentru că putem vedea un echilibru între presa scrisă şi televiziune: 38,5% în televiziune, 38,1% în ziare (sursa aici).
Situaţia în .ro, pentru anul 2006: 2,96 miliarde Euro (3.84 miliarde USD zice Google). Din această sumă, 89,3% s-a dus la televiziuni şi 8,5% în presa scrisă (sursa aici) [ca o menţiune, mă îndoiesc foarte tare că aceasta este bugetul pentru .ro. Monitorizările sunt făcute la tarifele de listă ale ziarelor iar discounturile sunt uneori uriaşe]

Să nu rămânem doar la Canada. Franţa are 13 publicaţii cotidiene la nivel naţional. Dintre acestea: unul este sportiv, două sunt economice, două sunt gratuite (în ediţia de dimineaţa) şi două apar doar în ediţie de seară (unul gratuit). Practic pe segmentul ediţiilor de dimineaţă (cum este cazul în .ro sunt doar 9 publicaţii).

Comparativ cu Canada, România pare un paradis al concureţei. Doar că nu este aşa. Continue reading 'Comparaţie între presa din .ro vs .ca'

Tags: , , , ,

Related posts

Uşor cu editorialul pe scări (2)

Ca şi cum articolul de ieri nu ar fi fost de ajuns, Cotidianul revine azi cu o specie hibridă pe care o marchează ca editorial deşi este un pamflet. Doru Buşcu produce un articol misogin şi cu tot felul de sugestii erotice. Scris în Caţavencu, articolul era ok. Publicat în Cotidianul la rubrica editorial, nu mai e ok. Cum în .ro nu există multe, nu există nici feminism. Pentru că dacă ar exista, cineva l-ar apuca de guler pe ziarist. Citat:

Pe criterii neanderthaliene, forta conducatorului se cere prelungita si excitata de fragilitatea hormonilor opusi. Din paleolitic incoace, masculul alfa consuma blonde. Presedintele Romaniei e mai eficient: le pune si la treaba.

Pentru cei care nu cunosc bestiarul politicii româneşti: conducătorul, aka masculul alfa este Traian Băsescu iar blonda consumată de acesta este Elena Udrea. Poţi critica activitatea profesională sau prestaţia publică a Elenei Udrea dar a te lega de faptul că este blondă este o dovadă clară exact de neanderthalianismul invocat în comentariu.

Ca să fiu la fel de mojic inteligent ca şi autorul, ar trebui să spunem că de fapt mesajul subliminal al pasajului este că chiar el, Doru Buşcu, este un mascul alpha a cărei forţă jurnalistică e prelungită şi excitată de fragilitatea hormonilor opuşi dat fiind că şi el consumă blonde. Prietenii ştiu de ce. E frumos domnul Buşcu să spun asta? Sigur că nu :">

Impostura bântuie .ro cu putere de vreme ce servim discursuri de etică de la oamenii plătiţi de Vântu.

P.S. recunosc că între articolul lui Doru Buşcu şi cel a lui Ciprian Ranghel este o diferenţă uriaşă de talent în favoarea primului. Recunosc şi faptul că publicat ca pamflet nu-mi trezea nici o reacţie critică (ca şi în cazul lui Ciprian Ranghe).

Tags: , ,

Related posts