Tag Archive for 'etica-in-presa'

Presa derapează pe urmele lui Orban

Ziaristul se deosebeşte de alte fiinţe prin faptul că atunci când vrea să facă dreptate nu se mai uită la injustiţiile pe care le face. Presa românească, pe urmele ministrului Orban, ignoră - a câta oară - codurile deontologice cu care se mândreşte la fel cum ignoră şi legislaţia privind protecţia minorului.

Informaţia în cazul Orban ar fi trebui să se oprească la faptul că ministrul a avut un accident şi că a fost accidentată o fată. Nici numele fetei şi nici poza ei nu trebuiau publicate prin ziare.

Tags: , ,

Related posts

Bătaia din TVR are autor moral cunoscut

Ştirea unei mici partide de box între un reporter şi un editor al Jurnalului TVR a făcut deliciul primei pagini prin presa românească care, ca de obicei, s-a mulţumit cu scandalul şi nu şi-a pus întrebări.

Pentru cei care nu sunt la curent: banca portugheză Milenium va monta la Bucureşti, de sărbători, cel mai mare brad de Crăciun. Performanţă care va intra în Cartea Recordurilor. Reporterul a dat ştirea asta. Editorul a tăiat numele băncii pe motiv de publicitate. Reporterul l-a făcut idiot. Editorul i-a spus reporterului că e un şpagar. Replică care mă face să cred că reporterul a avut dreptate :) Pumnii nu ne interesează.

Responsabilul moral al situaţiei este Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) o instuţie încremenită în proiect ca orice instituţie unde se intră prin pile, numiri politice etc. Există o directivă a CNA (decizia 254/2004) care interzice să rosteşti nume de firme la televizor, dovadă că orizontul media al membrilor CNA nu a trecut de graniţele României nici în vise.

Practic, o ştire la TV despre Microsoft ar trebui să sune: "Bill Gates, preşedintele celei mai importante companii de software din lume a lansat la Bucureşti o suită informatică care face asta şi asta". "O mare companie de tehnică de calcul din Statele Unite a lansat un nou model de telefon cu un design revoluţionar" (asta ar fi o ştire despre iPhone).

Mai nou, CNA zice că decizia nu ar fi chiar aşa de strictă deşi a amendat televiziuni invocând-o.

De cred că în acest caz, editorul TVR a procedat greşit: întâi, că este un standard minim de etică care trebuia respectat. Ori ştirea intra cu numele băncii, ori nu intra deloc. Ori este de interes public, şi atunci e important cine a făcut proiectul, ori nu este şi atunci nu intră ştirea.

Vi se pare absurd ca banca portugheză să ceară TVR drepturi de autor că-i filmează bradul şi face audienţă fără să menţioneze sursa? Dacă da, atunci la fel de absurd e şi modul în care se face TVR a tratat acest caz.

Tags: , , ,

Related posts

Hrebenciucul presei

De ani de zile el este responsabilul moral pentru situaţia de azi a presei româneşti, o presă construită după chipul şi asemănarea sa: duplicitară, urmărind propria sa agendă spre dispreţul total al cititorului, făcând jocuri, camuflându-se sub forma imparţialităţii. El face jocurile şi reuşeşte să-i coalizeze pe ceilalţi pentru a-şi atinge propriile obiective. El ni se prezintă în fiecare seară la TV sub formă de luceafăr al analizei. Înfierează proletar, pune etichete. Este Cristian Tudor Popescu. Este Hrebenciucul presei româneşti.

Ultima încrâncenare haiducească a CTP este comunicatul Clubului Român de Presă pe tema Traian Băsescu vs Andreea Pană. Pentru cei care nu ştiu, Clubul Român de Presă este o instituţie cu credibilitate zero. De la conducerea ei, marele cârmaci a demisionat scârbit pentru a reveni apoi fără nici o urmă de remuşcare (evident, răzgândirea lui Băsescu de a demisiona i-a provocat un nou puseu critic, căci standardele morale se aplică tuturor mai puţin sieşi). Iniţialele care formează numele acestei instituţii - CRP - pot fi oricând schimbate cu cele ale liderului său. Căci CRP este CTP şi CTP este CRP. Şi el este Dumnezeu.

Să facem o precizare: cuvintele spuse de Traian Băsescu faţă de angajata domnului Voiculescu (scuze, dar încă nu cred că domnişoara făcea jurnalism) sunt condamnabile. Pot înţelege că se afla într-un climat tensionat dar asta nu schimbă nimic din caracterul lor reprobabil. Preşedintele este de condamnat pentru asta. Sunt de acord şi cu faptul că CRP trebuia să ia o poziţie. Ceea ce contest este radicalitatea acestei poziţii şi faptul că CTP foloseşte momentul pentru a-şi purta propriile războaie. Contest de asemenea dublul standard.

Incidentul dintre Băsescu şi Andreea Pană ar fi trebuit să provoace două discuţii: una legată de comportamentul preşedintelui şi o alta legată de comportamentul jurnalistei. Ca de obicei, când cineva atacă presa, solidaritatea de breaslă atacă brusc pentru că el ziaristul se consideră deasupra oricărei reguli. Iar această a doua discuţie nu are loc.

Ce spune comunicatul CRP:

Constatand lipsa de reactie a autoritatilor, Clubul Roman de Presa va depune plangere penala in acest caz. De asemenea, CRP va sesiza organismele internationale.
De aceeasi reactie vor beneficia din partea CRP toti cei care vor impiedica in acest mod exercitarea profesiei de jurnalist.

Civismul care a animat brusc CRP şi grija lui faţă de jurnaliştii sunt înduieşătoare. Partea subliniată este magnifică. CRP se va ocupă doar de cei care împiedică jurnaliştii să-şi facă meserie prin luarea telefonului sau prin comentarii private îndoielnice (în treacăt, se pare că acţiunile lui Băsescu nu au împiedicat-o pe Andreea Pană să-şi facă meseria).
Iată câteva evenimente recente în care ziariştii au fost împiedicaţi să-şi facă meseria fără ca CRP să aibă vreo problemă: Victor Roncea de la Ziua aproape dat afară de SRS pentru că a avut o poziţie pro-Băsescu. Dan Voiculescu intrând în direct pe Gabriela Vrânceanu Firea şi aruncând cu jigniri la adresa Monicăi Macovei, invitată în studio. TVR răspunzând unui ordin a lui Tăriceanu şi dându-i acestuia o ediţie specială pentru a comenta împotriva lui Băsescu în plină campanie pentru referendum. Gogule probleme bă? Nu, perfect normal. Atâta timp cât nu le-a confiscat telefonul e ok.

Iată câteva derapaje deontologice (a propos, CRP se laudă că sunt primii care au făcut un cod deontologic): Ziua îl acuză pe Liiceanu de plagiat fără să verifice informaţia din două surse şi fără să-i ceară acestuia o opinie. Reacţie zero. Gândul, condus chiar de CTP, publică în ziar o fotografii de pe blogul lui Gramos fără a respecta licenţa sub care acele fotografii puteau fi publicate. Dincolo de tonul de şedinţă stalinistă în care era scris articolul despre un subiect în care interesul public nu pare prea evident.

Să nu mai vorbim de faptul că CTP nu are dreptul de a ne da lecţii de etică după ce a acceptat articolele publicitare care nu erau marcate cu P (cel puţin la Adevărul), publicitate masivă a statului dată pe criterii de laude politice sau când acceptă în 2007 publicarea de articole ca acesta în ziarul său.

Şi un P.S. pentru cârcotaşi: conform deciziei Parlamentului Român, Traian Băsescu este un simplu cetăţean. În concluzie, nu preşedintele a jignit-o pe Andrea Pană ci doar cetăţeanul Traian Băsescu.

Tags: , , ,

Related posts

Impostura

Ziarul Adevărul (pentru cei care nu s-au prins încă, este un quality newspaper) reuşeşte în numărul de vineri, 9 februarie, o performanţă care ar face indvidios orice tabloid:

- un atac suburban şi abject al lui Mirel Curea la adresa unui coleg de breaslă, Grigore Cartianul de la Evenimentul zilei
- o luare în derâdere a apelului unor intelectuali, apel favorabil lui Traian Băsescu.

Să le analizăm în ordine inversă. Apelul mai multor intelectuali care-l susţin că preşedintele Băsescu este luat în derâdere de către Adrian Halpert. Au mai fost luări de poziţie împotriva apelului, unele dintre ele destul de justificate. Eu am văzut nişte mici clivaje între declaraţiile unora dintre semnatari şi faptele lor. Bref, apelul poate fi criticat. Doar că argumentele domnului Halpert ţin de stilul de jurnalism pe care l-a practicat şi pe care ştie să-l practice.

"Profesorii îl enervau. Chiulea de la orele care nu-i plăceau, multe de altfel. După ce s-a făcut mare, gusturile nu i s-au schimbat. Preferă şpriţul unei cărţi bune. Tribuna stadionului, unui spectacol de teatru. Şi pentru că toate acestea trebuia să poarte un nume, li s-a spus simplu: Traian. Traian Băsescu!"

După domnul Halpert, apelul intelectualilor în favoarea preşedintelui înseamnă că asistăm la o răsturnare a valorilor. Pentru domnul Halpert, stadionul este total reprobabil, la fel ca şi consumul de alcool (domnul Halpert nu bea niciodată). Domnul Halpert, probabil un elev model care nu a chiulit niciodată, ne vorbeşte de valori dar nu a avut nici o problemă de conştiinţă în a publica, o bună bucată de timp, în Libertatea, minore aproape goale în celebra rubrică "fata de la pagina cinci". Să nu mai vorbim de conţinutul extrem de variat şi de elevat din restul ziarului, conţinut care trăda şi el lecturile din clasicii ruşi şi germani precum şi preocupările domnului Halpert pentru deconstructivism şi intertextualism.

Cred că apelul poate fi criticat. Dar nu de pe poziţiile astea. Preşedintele Băsescu a chiulit de la şcoală şi a băut un şpriţ. Nu cadrează cu imaginea de preşedinte pe care o are domnul Halpert. Dar cine stabileşte cum trebuie să fie un preşedinte?

Articolul lui Mirel Curea poate fi sintetizat într-un singur cuvânt: abject. La fel ca şi editorialul său despre Monica Macovei. Publicarea unor asemenea articole într-un inverval de o săptămână naşte o întrebare: este doar Mirel Curea vinovat? Eu cred că nu. Responsabilitatea şi vinovăţia trebuie împărţite împreună cu cei care sunt redactor şef la Adevărul. Cei care acceptă publicarea acestor scursuri într-un ziar care, repet, vrea să se poziţioneze pe segmentul quality.

Şi nu pot să nu mă întreb: ce satisfacţie are domnul Patriciu, când citeşte dimineaţa, pe prima pagină a ziarului pe care îl conduce, asemenea articole. Seamănă măcar puţin cu ziarele străine pe care le primiţi?

Un număr important dintre cititorii acestui blog, vin din alte ţări decât România. Apar astfel de editoriale în ziarele din ţările unde locuiţi?
Iar pentru ceilalţi: credeţi că redactorii şefi de la Adevărul sunt vinovaţi de publicarea unor astfel de materiale? Au dreptul să interzică apariţia lor? Lăsaţi comentariile voastre aici.

Tags: , ,

Related posts

Comparaţie între presa din .ro vs .ca

Presa românească a ajuns într-un punct unde credibilitatea sa a intrat pe o pantă descendentă. Şi aceasta din cauza noii structurii patronale care este una manifest politică în câteva publicaţii. Dincolo de structura patronatului, ziarele au uitat de neutralitate şi sunt angrenate politic fie de partea lui Tăriceanu, fie de partea lui Băsescu. Neutralitatea se mimează cu câteva editoriale critice din când în când, editoriale pierdute în oceanul de ştiri cu titluri de senzaţie, ştiri care reprezintă adevărata muniţie. Ziariştii sunt în continuare fiinţe fără identitate proprie, care-şi schimbă opiniile odată cu schimbarea (opiniilor) patronilor - cazul Adevărul este relevant în această privinţă.

Pe de altă parte, nu există concurenţă adevărată în presa scrisă. România are o puzderie de cotidiene (eu am reuşit să număr 19 dar e posibil să fii pierdut unele din vedere) cu acoperire naţională. La aproximativ aceaşi populaţie, Canada are doar două cotidiene cu circulaţie la nivel naţional: Globe and Mail şi National Post. În provincia Québec, se adaugă alte trei în franceză (dintre care unul tabloid) şi un ziar regional în engleză (The Gazette) care urmăresc realitatea provinciei. Atunci când am cumpărat prima dată un cotidian în Canada mi-am dat seama de nivelul extrem de jos al presei din .ro şi de eforturile de cercetare de marketing pe care publicaţiile canadiene le fac pentru a-şi cunoaşte cititorii. O ediţie de week-end ajunge la peste o sută de pagini (doar ca exemplu; iar cele 100 de pagini încearcă să acopere cât mai mult din interesele cititorilor). Restul în Canada înseamnă presă locală. Exact invers faţă de România.

Aceasta pe o piaţă cu o economie prosperă, cu o industrie de publicitate care nu se compară cu cea românească şi cu un sistem de distribuţie excepţional de bine pus la punct.

Ca şi comparaţie: în 2004 în Canada s-au cheltuit 7 miliarde USD în publicitate. Distribuţia bugetelor de publicitate este interesantă comparativ cu .ro pentru că putem vedea un echilibru între presa scrisă şi televiziune: 38,5% în televiziune, 38,1% în ziare (sursa aici).
Situaţia în .ro, pentru anul 2006: 2,96 miliarde Euro (3.84 miliarde USD zice Google). Din această sumă, 89,3% s-a dus la televiziuni şi 8,5% în presa scrisă (sursa aici) [ca o menţiune, mă îndoiesc foarte tare că aceasta este bugetul pentru .ro. Monitorizările sunt făcute la tarifele de listă ale ziarelor iar discounturile sunt uneori uriaşe]

Să nu rămânem doar la Canada. Franţa are 13 publicaţii cotidiene la nivel naţional. Dintre acestea: unul este sportiv, două sunt economice, două sunt gratuite (în ediţia de dimineaţa) şi două apar doar în ediţie de seară (unul gratuit). Practic pe segmentul ediţiilor de dimineaţă (cum este cazul în .ro sunt doar 9 publicaţii).

Comparativ cu Canada, România pare un paradis al concureţei. Doar că nu este aşa. Continue reading 'Comparaţie între presa din .ro vs .ca'

Tags: , , , ,

Related posts