Tag Archive for ‘educatie’ at convex-concav

Tag Archive for 'educatie'

Statul fundamentalist român

Published on December 22, 2007 in crize existentiale and filosofii cotidiene. 3 Comments

Cine îşi făcea speranţe că Daniel, actualul preafericit al României, va reforma Biserica Ortodoxă va trebui să aştepte mult şi bine. Preafericirea este o stare pentru care îşi trebuie fiinţă. Astfel rişti să înnebuneşti lesne. Iar Daniel se pare că nu prea este vizitat de fiinţă.

Când toţi îl credeam ocupaţi cu strângerea puternică în braţele sale a proiectului său de catedrală monstru, iată că, spre surpinderea generală, Patriarhul şi-a eliberat un braţ pentru a aruca gheoaga patriarhală în capul editurii Polirom care a tradus în română cartea Versetele Satanice ale lui Salman Rushdie.

Devenită brusc purtător de cuvânt al Al Qaeda, BOR susţine că „Versetele“ lezeaza valorile spirituale si simbolurile religioase.

„Exprimindu-si solidaritatea cu comunitatea musulmana din Romania, in contextul aparitiei in limba romana a cartii intitulate «Versetele satanice», Patriarhia Romana dezaproba manifestarile care lezeaza valorile spirituale si simbolurile religioase, indiferent de religia oficiala pe care acestea le exprima“ (aici)

Cu grijă, BOR invocă legea 489 din 2006 care spune că în România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase dar refuză să citeze şi legea fundamentală care spune că libertatea de exprimare este garantată. Apropos, ar trebui văzut dacă legea 489 din 2006 nu este uşor neconstituţională.

Nu este primul atact la BOR la libertatea de exprimare. Piesa de teatru a Alinei Mungiu, Evangheliştii, a fost considerată blasfemie şi a fost intens criticată de înaltele feţe bisericeşti din România.

Puterea BOR în România, care oficial este un stat laic, pare a fi în creştere în ciuda numărului redus de credincioşi care frecventează bisericile şi în ciuda scandalurilor de colaborare cu Securitatea ale înalţilor prelaţi.

Statul român şi-a arătat disponibilitatea de a dona 30 milioane RON (8,5 milioane euro pentru cei pierduţi în moneda naţională) pentru construcţia catedralei, considerată monstruoasă de majoritatea specialiştilor în arhitectură şi urbanism. Ca şi cum nu ar fi de ajuns, parlamentarii români au decis ca statul să suporte jumătate din cheltuielile pentru construcţia catedralei. Adică 200 de milioane de euro.
Ca şi cum nu ar fi destul, o recentă decizie a Ministerului Învăţământului care introduce religia ca materie obligatorie în şcoli. Şi nu oricum ci până în clasa a XII-ea. În loc de cursuri de etică sau de cultură civică, lucruri care lipsesc românilor, ministerul Educaţiei pare mai pasionat de îndoctrinare. Dacă sistemul de învăţământ românesc este atât de prost încât nu vă poate salva creierul, atunci măcar să vă salveze sufletele. Cam asta pare a fi motivaţia lui Adomniţei.

Ce înţelegem de aici? Că România este pe punctul de a deveni un stat fundamentalist ortodox.

Update: şi ca să fiu rău aş spune că asta se întâmplă în plină guvernare liberală.

Tags: adomnitei, bor, educatie, ortodoxie, religie

Hey! Teachers! Leave them kids alone!

Published on August 3, 2007 in crize existentiale and filosofii cotidiene. 3 Comments

Cred că nici un minister din guvernele post-decembriste nu a avut o brambureală mai mare în decizii decât Ministerul Învăţămânului. Acest minister a devenit locul unde poţi să fii vedetă şi să-ţi manifeştii ambiţiile de primadonă făcând la fiecare patru ani un viol cu perversiuni al conceptului de reformă.

Ultimul care s-a înscris pe lista vedetelor este Cristian Adomniţei, actualul ministru al Învăţământului în guvernul Tăriceanu, aripa Fenechiu. Cu o solidă experienţă de şef de şantier, Adomniţei este pe cale să desăvârşească transformarea învăţământului românesc într-un canal Dunăre-Mare Neagră unde cei sacrificaţi sunt acum elevii care ajung în acest an în gimnaziu. Elevii români sunt deja prizonierii unui sistem de învăţământ care a ramas fundamental nereformat în ciuda baletului efectuat de miniştrii care au trecut prin acest minister.

Testele Nationale vor fi desfiintate incepand cu anul scolar viitor si vor fi inlocuite cu teze cu subiect unic. Ministrul educatiei, Cristian Adomnitei, a anuntat miercuri ca va emite un ordin in acest sens. Astfel, elevii care termina gimnaziul vor intra la liceu pe baza mediei de la cele 18 teze, sustinute incepand cu clasa a VII-a la matematica, romana si la alte discipline complementare.

Trebuie să recunoaştem că ministrul român are imaginaţie. Subiectele pot fi unice dar nu ele sunt problema ci modul în care vor fi corectate. Şi cine îmi spune că un 10 obţinut într-un mare liceu dintr-un municipiu va fi acelaşi 10 cu cel obţinut în satul x înseamnă că nu a studiat niciodată în România.

Noua reformă a învăţământului ridică o mare întrebare: cine naiba sunt idioţii din Ministerul Învăţământului? Pentru că avem doar două variante posibile:

1. fie reforma a fost impusă doar de ministrul Adomniţei (ceea ce e grav pentru că funcţionarii din Minister (despre care se presupune că sunt specialişti) nu au nimic de zis;
2. fie reforma a fost gândită în Minister ceea ce e din nou grav. Pentru că aceeaşi oameni (nu cred că eşaloanele doi, trei s-au schimbat odată cu puterea politică) au tot reformat învăţământul românesc din 90 încoace.

Ambele variante nu denotă decât incompetenţă crasă.

Ca să reiau un clişeu, suntem în faţa unei forme fără fond. Noua reformă este una de suprafaţa. Este reforma formei. Programele nu s-au schimbat, metodologii pentru organizarea tezelor cu subiect unic nu exista. Nu exista un studiu care să arate nevoia acestei reforme. Să arate de ce ea va schimba în bine învăţământul românesc. Nu există decât idioţi care vor să iasă în faţă.

Şi ambiţiile kimirsenice (atenţie, copyright pe cuvânt n.m.) ale lui Adomniţei nu se opresc aici. El a decis că toţi români trebuie să-şi dea copii la grădiniţe de la trei ani. Obligatoriu. Asta în condiţiile în care în Bucureşti sunt 10.000 de copii care nu vor intra într-o grădiniţă în 2007, în condiţiile actuale, în care nu este obligatoriu să-ţi duci copilul la grădiniţă la trei ani. Statistici la nivel naţional nu există (dar situaţia nu pare roză). Iar Adomniţei, probabil că nu ştie că România nu e formată doar din oraşe ci şi din sate. Într-unele probabil că nici nu există grădiniţe. Nu mai vorbim de inexistenţa personalului care să se ocupe de asta. Nu există o metodologie de formare şi testare a acestuia (ştiu persoane care lucrează la grădiniţe private din .ro doar pentru că au terminat liceu - ceea ce nu e în sine un lucru rău - şi fără să fii susţinut un test sau să fii trecut un test psihologic - ceea ce este un lucru rău).

Şi partea cea mai ciudată a afacerii este că sindicatele din învăţământ susţin propunerile ministrului. Poate ar trebui să vă reformaţi voi, profii, întâi. Produceţi şi altceva decât meditaţii şi zece olimpici. Produceţi şi altceva decăt cărţi cu comentarii la literatură şi cu probleme de mate rezolvate. Informaţi-vă despre cum se studiază în alte ţări. Informaţi-vă unde a ajuns disciplina pe care o predaţi. Fiţi vii!

Alte lecturi: Un articol pe tema sistemul grădiniţelor româneşti, semnat de Cristian Ghinea.

Tags: adomnitei, educatie, examene-nationale, gradinite, invatamant, reforma

Învăţământul neintegrat

Published on July 15, 2007 in filosofii cotidiene. 2 Comments

Nu preşedintele Băsescu este primul care vorbeşte de criza din sistemul de învăţămnt românesc. Evenimentul zilei lansase la un moment dar o dezbatere legată de viitorul învăţământului românesc care a început din acest an să concureze cu cel european la capitolul atragerii de studenţii. Practic, orice absolvent de liceu din România va putea alege fie să facă studiile la o Universitate din .ro fie la una europeană, plătind preţurile pe care le plăteşte orice cetăţean membru al UE. În multe cazuri, aceste preţuri sunt mai mici decât cele percepute de facultăţile particulare româneşti.

Creşterea calităţii învăţământului românesc nu poate fi decât un proiect pe termen lung. Ar trebui să fim realişti şi să nu ne îmbătăm cu apă rece. Avem un sistem elitist care sacrifică la nivel pre-universitar 85% dintr-o clasă de dragul a 15% care sunt vârfuri (estimările mele personale). Producem câteva vedete şi ne bucurăm cu calitatea învăţământului. Iar vedetele produse, de regulă, pleacă din ţară. Aşa ca aportul învăţământului la dezvoltarea României tinde spre zero.

Calitatea învăţământului superior este îngrozitor de proastă. E adevărat că românii se mândresc cu pregătirea lor şcolară. Dar, ca un exemplu, cunosc cazuri de profesori de matematică care au emigrat în Canada, s-au înscris la o facultate cu profil economic şi au luat ca şi cursuri şi atelierele de pregătire în matematică. Cam acesta este nivelul. Dacă după x ani de facultate de mate + x ani de predat nu te simţi suficient de pregătit pentru nişte cursuri care au şi noţiuni de matematică, eu, care am făcut o facultate umanistă ce ar trebui să fac? Să fac un an pregătitor de mate?

De ce e prost învăţământul românesc? Sunt mai multe cauze. Pentru început, este un sistem care se bazează pe memorare. Care era replica favorită a majorităţii colegilor mei români la cursurile de resurse umane? Sau la cele de management? Sau la cele de strategie? Este bla bla, trebuie tocit. Doar că nu era memorare. Examenele constau în studii de caz pe care trebuia să le rezolvi din poziţia unui consultant. Faptul că ştiai definiţii perfect, nu era un avantaj neapărat.

Alte cauze: programa foarte, foarte încărcată în preuniversitar (nu toţi trebuie să fim genii în matematică), profi nepregătiţi (cei mai mulţi din cei tineri fac profesorat pentru că nu sunt capabili să facă altceva), implicarea profilor universitari în crearea programelor de liceu (obişnuiţi cu discursul academic, nu mai pot înţelege cum funcţionează un copil; ca exemplu, manualul meu de logică în facultate era mai simplu decât cel de liceu). Apropos de funcţionarea unui copil şi de programa foarte încărcată: doar intuiţia câtorva profi (cărora le mulţumesc şi acum) m-a făcut să termin liceul. Dacă se respectau toate standardele, trebuia să fiu lăsat repetent la matematică. Asta nu m-a împiedicat însă să am rezultate la nivel universitar şi în .ro şi în .ca

Alte cauze: gratuitatea învăţământului universitar. Ceea ce face ca studenţii să fie doar nişte turme care urmează o modă. S-a purtat dreptul: toţi la drept. Se poartă "piarul", toţi facem "piar" sau ştiinte politice etc. Este anormală de exemplu concurenţa care este în prezent la facultatea de filosofie comparativ cu cea de fizică. Şi este aşa pentru că este gratuit. Soluţia pe care o cred cea mai bună: oferă-le studenţilor un împrumut cu dobândă subvenţionată pe 15 ani pentru plata taxelor şcolare, pentru subzistenţă, pentru manuale. Dacă vor ştii că vor trebui să dea banii înapoi peste patru ani, vor veni şi la şcoală şi vor şi învăţa. Vor fi responsabili. Se vor gândi de două ori înăinte de a lua o decizie. Vor să facă şcoala doar de fun… Sunt liberi, dar nu pe banii statului.

Programa învăţământului universitar este o ultimă problemă. Majoră. Programe concepute doar pentru a da de muncă unor dinozauri rămaşi prin facultăţi de pe vremuri, cursuri total neadaptate la cerinţele pieţei. Comparaţi (pentru cine are chef de exerciţiu) programa facultăţilor din cadrul ASE cu programele facultăţilor similare din SUA sau din Canada. Uitaţi un link cu programa unui bac in marketing la HEC Montreal şi unul cu programul similar de la ASE. Cam asta spune totul.

Astăzi în .ro oricine poate face o facultate şi doar cine vrea mai şi învaţă câte ceva. Învăţământul românesc este ca vrăjitorul din Oz care spune "nu-ţi pot da minte, dar îţi pot da o diplomă".

Tags: educatie, invatamant, reforma

România, ţara bulinelor

Published on January 29, 2007 in business and filosofii cotidiene. 1 Comment

România tinde să transforme cenuşiul rămas de pe vremea lui Ceauşescu într-un peisaj colorat de buline. După bulinele aplicate clădirilor cu risc seismic ridicat, a venit vremea universităţilor. Acestea vor primi buline roşii, galbene şi verzi în funcţie de încrederea pe care studenţii le-o acordă. Roşu înseamnă încredere limitată, verde înseamnă multă încredere.

Această idee colorată dar imbecilă la maximum a venit aşa cum vin toate ideile colorate şi imbecile în România: de la o agenţie înfiinţată special pentru a veghea la calitatea învăţământului românesc. Comisia are numele pompos de Agenţia Română de Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) spre bucuria firmelor care fac plăcuţe şi cărţi de vizită.

Care sunt problemele cu decizia ARACIS?
1. Încrederea? Cum măsori încrederea? Printr-un sondaj de opinie? Făcut unde? În rândul studenţilor? Cred că o să aveţi de dat doar buline verzi pentru că mă îndoiesc că majoritatea studenţilor dintr-o universitate vor declara că învaţă într-un loc lipsit de încredere. Dacă nu întrebaţi studenţii, sondajul e lipsit de relevanţă.

2. Cel mai probabil, membrii comisiei spun încredere dar se gândesc la calitatea procesului educaţional. Atunci să le urăm membrilor comisiei bun venit în economia de piaţă. Nu vor schimba ei calitatea învăţământului universitar prin aplicarea de buline pe antetele universităţilor ci economia de piaţă ar trebui să rezolve asta. Dacă studenţii nu văd încă unde se învaţă şi unde există impostură, atunci să fie sănătoşi şi să stea în şomaj cu diplomele în buzunar. Dacă unele universităţi vor păstra aceeaşi inadaptare la cerinţele de pe piaţa forţei de muncă atunci vom vedea o migrare a studenţilor spre universităţi care vor oferi studii de calitate şi drept efect posibilitatea găsirii unui loc de muncă mai bine plătit.

3. Unul din criteriile de evaluare va fi legat de câţi absolvenţi vor lucra în domeniul lor. Procentul acestora trebuie să fie de minim 50% pentru ca o universitate să primească un calificativ bun. Cu scuzele de rigoare, menirea universităţilor este educaţia, nu alergatul după absolvenţi pentru a vedea unde lucrează fiecare. Ce înseamnă a lucra în domeniu? Un medic care se angajează la o companie farmaceutică este considerat a fi în domeniul său? La prima vedere, da. Dar dacă el este angajat ca director de relaţii publice? Sau ca reprezentant medical (pe româneşte în vânzări) este angajat în domeniul său de activitate? ARACIS vrea ca universităţile să contacteze absolvenţii la şase luni de la terminarea studiilor pentru a vedea unde lucrează fiecare. Doar că nu există nici o lege care să mă oblige, ca absolvent, să răspund la un chestionar de opinie. După cum nu există nici un mijloc de a verifica răspunsurile primite.
Ca exemplu, universităţile din Canada au statistici privind intrarea pe piaţa de muncă a absolvenţilor proprii. Acestea sunt făcute însă prin sondaj (unde participarea nu este obligatorie) şi pe baza datelor oferite de asociaţiile absolvenţilor.

4. O altă problemă este aplicarea acestor calificative universităţii în ansamblu. O universitate poate avea 10 facultăţi unde prostia se premiază printr-o diplomă de licenţă şi două facultăţi unde chiar se învaţă. Cele două facultăţi bune se vor trezi cu un vot de blam din cauza celorlalte ceea ce nu este corect.

5. Nu în ultimul rând, decizia de a îmbulina facultăţile este de un ridicol absolut care va fi rapid sancţionat de agenţiile de presă în căutare de ştiri insolite pentru a-şi amuza clienţii. Poate că înainte de a întreba o universitate unde se mai predă în lume cursul X (aşa cum ameninţător declară preşedintele ARACIS) mai bine ar răspunde el la întrebarea unde în lume se mai dau buline universităţilor.

Tags: educatie, Universitati

convex-concav