Tag Archive for 'crp'

Hrebenciucul presei

De ani de zile el este responsabilul moral pentru situaţia de azi a presei româneşti, o presă construită după chipul şi asemănarea sa: duplicitară, urmărind propria sa agendă spre dispreţul total al cititorului, făcând jocuri, camuflându-se sub forma imparţialităţii. El face jocurile şi reuşeşte să-i coalizeze pe ceilalţi pentru a-şi atinge propriile obiective. El ni se prezintă în fiecare seară la TV sub formă de luceafăr al analizei. Înfierează proletar, pune etichete. Este Cristian Tudor Popescu. Este Hrebenciucul presei româneşti.

Ultima încrâncenare haiducească a CTP este comunicatul Clubului Român de Presă pe tema Traian Băsescu vs Andreea Pană. Pentru cei care nu ştiu, Clubul Român de Presă este o instituţie cu credibilitate zero. De la conducerea ei, marele cârmaci a demisionat scârbit pentru a reveni apoi fără nici o urmă de remuşcare (evident, răzgândirea lui Băsescu de a demisiona i-a provocat un nou puseu critic, căci standardele morale se aplică tuturor mai puţin sieşi). Iniţialele care formează numele acestei instituţii - CRP - pot fi oricând schimbate cu cele ale liderului său. Căci CRP este CTP şi CTP este CRP. Şi el este Dumnezeu.

Să facem o precizare: cuvintele spuse de Traian Băsescu faţă de angajata domnului Voiculescu (scuze, dar încă nu cred că domnişoara făcea jurnalism) sunt condamnabile. Pot înţelege că se afla într-un climat tensionat dar asta nu schimbă nimic din caracterul lor reprobabil. Preşedintele este de condamnat pentru asta. Sunt de acord şi cu faptul că CRP trebuia să ia o poziţie. Ceea ce contest este radicalitatea acestei poziţii şi faptul că CTP foloseşte momentul pentru a-şi purta propriile războaie. Contest de asemenea dublul standard.

Incidentul dintre Băsescu şi Andreea Pană ar fi trebuit să provoace două discuţii: una legată de comportamentul preşedintelui şi o alta legată de comportamentul jurnalistei. Ca de obicei, când cineva atacă presa, solidaritatea de breaslă atacă brusc pentru că el ziaristul se consideră deasupra oricărei reguli. Iar această a doua discuţie nu are loc.

Ce spune comunicatul CRP:

Constatand lipsa de reactie a autoritatilor, Clubul Roman de Presa va depune plangere penala in acest caz. De asemenea, CRP va sesiza organismele internationale.
De aceeasi reactie vor beneficia din partea CRP toti cei care vor impiedica in acest mod exercitarea profesiei de jurnalist.

Civismul care a animat brusc CRP şi grija lui faţă de jurnaliştii sunt înduieşătoare. Partea subliniată este magnifică. CRP se va ocupă doar de cei care împiedică jurnaliştii să-şi facă meserie prin luarea telefonului sau prin comentarii private îndoielnice (în treacăt, se pare că acţiunile lui Băsescu nu au împiedicat-o pe Andreea Pană să-şi facă meseria).
Iată câteva evenimente recente în care ziariştii au fost împiedicaţi să-şi facă meseria fără ca CRP să aibă vreo problemă: Victor Roncea de la Ziua aproape dat afară de SRS pentru că a avut o poziţie pro-Băsescu. Dan Voiculescu intrând în direct pe Gabriela Vrânceanu Firea şi aruncând cu jigniri la adresa Monicăi Macovei, invitată în studio. TVR răspunzând unui ordin a lui Tăriceanu şi dându-i acestuia o ediţie specială pentru a comenta împotriva lui Băsescu în plină campanie pentru referendum. Gogule probleme bă? Nu, perfect normal. Atâta timp cât nu le-a confiscat telefonul e ok.

Iată câteva derapaje deontologice (a propos, CRP se laudă că sunt primii care au făcut un cod deontologic): Ziua îl acuză pe Liiceanu de plagiat fără să verifice informaţia din două surse şi fără să-i ceară acestuia o opinie. Reacţie zero. Gândul, condus chiar de CTP, publică în ziar o fotografii de pe blogul lui Gramos fără a respecta licenţa sub care acele fotografii puteau fi publicate. Dincolo de tonul de şedinţă stalinistă în care era scris articolul despre un subiect în care interesul public nu pare prea evident.

Să nu mai vorbim de faptul că CTP nu are dreptul de a ne da lecţii de etică după ce a acceptat articolele publicitare care nu erau marcate cu P (cel puţin la Adevărul), publicitate masivă a statului dată pe criterii de laude politice sau când acceptă în 2007 publicarea de articole ca acesta în ziarul său.

Şi un P.S. pentru cârcotaşi: conform deciziei Parlamentului Român, Traian Băsescu este un simplu cetăţean. În concluzie, nu preşedintele a jignit-o pe Andrea Pană ci doar cetăţeanul Traian Băsescu.

Tags: , , ,

Related posts

Pe marginea unei demisii (update)

Dan Tapalagă are în Ziua de Cluj un editorial pe tema demisiei lui CTP de la CRP în care spune aproape acelaşi lucru pe care l-am spus eu: CTP are partea lui de vină, şi nu mică, pentru situaţia actuală a presei româneşti.
"Si totusi, ce e nou? Ce am aflat noi din demisia lui CTP si nu stiam? Ceva n-a fost spus, totusi, pana la capat. Ca infectia initiala a presei romanesti s-a produs cu aportul decisiv al generatiei sale. El si alti baroni de presa nouazecisti au patentat gazetarul-patron, ziaristul-agent publicitar si alte combinatii macabre care au pus, in Romania, bazele unei prese nesanatoase." (articolul aici)

Tags: ,

Related posts

Ziaristul, acest parazit al patronatului (pe marginea unei demisii)

Demisia lui Cristian Tudor Popescu de la Clubul Romàn de Presă (CRP) nu a mişcat prea multă lume. Întâi pentru că CRP a fost o organizaţie care nu s-a văzut, cel puţin în ultimul timp, decât datorită scandalurilor Evenimentul zilei şi Jurnalul Naţional. Apoi, CRP era (este?) o struţo-cămilă care se (pre)ocupă şi de jurnalişti şi de patronat două entităţi care - de cele mai multe ori - nu au acelaşi interese. În plus, un CTP vorbind de morală în presă este un personaj puţin credibil dat fiind tăcerea complice din perioada când Adevărul şi alte publicaţii înghiţeau publicitate de stat acordată pe articole binevoitoare de către guvernul Năstase.

Dincolo de aceste considerente, scrisoarea deschisă a lui Cristian Tudor Popescu conţine multe adevăruri. Presa se degradează moral, profesional şi a devenit fie un instrument de şantaj, fie unul de obţinut influenţă (pentru că altfel nu ne putem explica consumul excesiv de hârtie pentru a avea atâtea publicaţii centrale), fie o maşină de făcut bani. Evident, unii le combină în mod iscusit pentru a obţine un efect de sinergie.

Problema cea mare este că presa a ajuns aici pentru că patronii de presă au avut tot interesul ca angajaţii lor să fie nişte oameni slab pregătiţi din punct de vedere profesional (tupeul era suficient) pentru că aceşti oameni prost pregătiţi* profesional erau şi sunt uşor de manipulat. Şi această situaţie a fost acceptată cu bună ştiinţă de redactorii şefi care şi-au servit astfel interesele personale, indiferent că aceste interese încap în cuvinte ca glorie, influenţă, bani, putere. Ei, redactorii şefi, trebuiaiu să se inconjoare de oameni valoroşi nu de persoane care ori nu pot, ori le e frică să gândească singure.

În general, în România, ziaristul nu are conştiinţă, nu are personalitate. El trăieşte în simbioză cu organismul pe care-l parazitează, şi anume patronatul. Personalitatea sa, gândirea sa se schimbă în funcţiile de umorile gazdei sale. Conştiiţa sa este cea a patronului său!

Fiind un parazit, ziaristul român se poate adapta la orice gazdă. Dacă aveţi curiozitatea, luaţi exemple de ziarişti (nu neapărat de redactori şefi, deşi şi aici experimentul poate fi interesant) şi căutaţi-le articolele scrise de-a lungul timpului în publicaţiile la care au lucrat. O să vedeţi cu uşurinţă cum acel ziarist poate scrie şi împotriva PNL şi pro-PNL, şi contra PSD şi pro-PSD în funcţie de nivelul PH-ului politic pe care îl înregistrează patronul său.

CTP şi CRP propun un "Consiliu Moral, care sa mai poata salva cate ceva (din presă - n.m.) prin voturi de blam publice" şi spune că "nu mai are si puterea sa contribuie la finalizarea acestui proiect". Eu unul nu cred în soluţia blamului colectiv, acordat de CRP. Dacă presa românească se va schimba, o va face reînviind din propria cenuşă pentru că nu are reprere la care să se poată raporta. Doar că ea încă nu a ars de tot pentru a ajunge la asta.
Paradoxul face că politica românească are mai multe şanse de a se schimba decât presa. Politica românească are măcar o personalitate precum Corneliu Coposu pe care să şi-l ia drept reper moral dar tare mă tem că presa românească nu are la ce se raporta, nu are un Coposu al ei.

—————-
* Pentru cei care-şi fac iluzii privind calitatea jurnalismului românesc, vă propun exerciţiul următor. Faceţi abstracţie că există NewsIn azi. Imaginaţi-vă apoi că Mediafax nu dă nici o ştire timp de o săptămână. Credeţi că ziarele vor mai avea atâtea pagini?

Tags: , ,

Related posts