convex-concav

Lumea creştină are două sărbători foarte mari: Paştele şi Crăciunul. Nu că restul nu sunt importante, dar acestea două sunt cele mai cunoscute. Privindu-le, constat că trăim într-un timp de desacralizare. Dacă Paştele este încă o sărbătoare pe care lumea o consideră religioasă, Crăciunul începe să-şi piardă, dacă nu cumva şi-a pierdut deja, caracterul religios manifest.

Un sondaj realizat zilele acestea în Quebec, provincie canadiană preponderent catolică, arată că doar 8,9% din populaţie mai percepe Crăciunul ca o sărbătoare religioasă. Pentru cei mai mulţi - 68% - Crăciunul este o sărbătoare a copiilor şi a familiei (sursa aici).

Probabil că acest tip de sondaje nu se face în România, deşi ar fi interesant să vedem cum este perceput Crăciunul după atâţia ani de comunism şi după 17 ani de marketing, de când firmele investesc sume uriaşe în promovare sau de când suntem solicitaţi să facem donaţii.

Poate succesul acestor campanii de marketing se datorează tocmai faptului că religiozitatea Crăciunului nu a dispărut ci doar a fost ascunsă undeva înăuntru nostru - pradă vinovăţiei de a nu mai ştii să o folosim - de unde, stimulată de reclamă, iese la suprafaţa sub forma unei supradoze de generozitate. Aş prefera ca această generozitate să fie distribuită în mod egal pe tot parcursul anului. Sunt sigur că am fi mai puţin stresaţi, că i-am stresa mai puţin pe ceilalţi, că aerul pe care îl împărţim cu toţii ar fi mai respirabil, că zâmbetele nu ar răsări stinghere şi vinovate cum o fac acum.

Related posts

• Cu radarele după Moş Crăciun (0)