Tag Archive for 'comunism'

Mincinoşi care ne iau de fraieri

Published on April 25, 2007 in poli-ticuri. 5 Comments

Când citeşti declaraţiile şefilor de partide româneşti după ce l-au văzut pe domnul Văcăroiu la fel de jucător şi guraliv ca şi Băsescu te întrebi ce dracu i-a apucat pe toţi.

In chip firesc, preocuparea noastra principala e legata de agenda guvernamentala. Am discutat cu cei prezenti si am capatat din nou angajamente pentru sustinerea in parlament a punctelor de pe agenda guvernului: ANI, proiect legislativ privind scrutinul uninominal.

Evident, aţi recunoscut stilul, totdeauna îngrijorat, al domnului Crin Antonescu. Întrebarea mea: de ce nu a fost preocupat, în chip firesc evident, PNL să voteze legea ANI până acum? Să-i găsească susţinere? Că doar nu s-a schimbat nimic? De nu a susţinut PNL votul uninominal? (Nu vă faceţi griji, nu-l susţin nici acum. E doar gargară electorală)

Am reiterat disponibilitatea PSD ca cel tarziu pe 10 mai sa avem legea ANI adoptata in Parlament. Voturile noastre pot fi considerate certe. Nu vrem schimbarea Laurei Kovesi si a lui Daniel Morar pentru ca suntem de parere ca e nevoie de constinuitate si de stabilitate in aceasta perioada. Ne-am exprimat preocuparea asupra impactului externe a acestei situatii. In aceasta perioada in care Parlamentul este sub un intens atac, trebuie sa facem un efort pentru urgentarea adoptarii legii votului uninominal.

Acesta a fost domnul Geoană. Amintiri: PSD s-a opus vehement legii ANI. PSD cu PRM a lansat idea schimbării lui Daniel Morar şi Laurei Kovesi. PSD a lansat ideea votului uninominal. Tot el a aruncat-o la gunoi de mai multe ori. Ultima dată, pe 17 aprilie 2007, Asociaţia Pro Democraţia anunţa eşecul negocierilor dintre partidele politice şi asociaţie pe tema votului uninominal. Motivul: PSD a renunţat să mai susţină votul uninominal reafirmându-şi sprijinul pentru sistemul de vot majoritar, în două tururi. Când sunteţi sincer domnule Geoană? Acum când vă declaraţi grija faţă de votul uninominal sau pe 17 martie când aţi renunţat la el? Când nu votaţi legea ANI sau acum? E cred că minţiţi tot timpul.

Nicolae Vacaroiu, a declarat la finalul intalnirii cu reprezentantii partidelor politice ca prioritar pentru urmatoare perioada va fi respectarea angajamentelor asumate fata de UE si NATO. Nicolae Vacaroiu spune ca partidele politice doresc o accelerare a reformelor si ca le-a cerut acestora sa urgenteze discutiile asupra introducerii votului uninominal. Vacaroiu a tinut insa sa precizeze ca cei 322 de parlamentari incriminati de presedintele Basescu reprezinta vointa a 69% dintre alegatori. (Sursa citatelor: HotNews)

Mandatul domnului Văcăroiu la Cotroceni a început cu ideea de a convoca CSAT pentru a decide tragerea trupelor din Irak. Fix cu un mare angajament sub formă de şut în fund faţă de NATO şi faţă de SUA (care în treacăt a decis că actuala conducere a României este nefrecventabilă). Azi, domnul Văcăroiu ne vorbeşte de angajamente faţă de UE şi NATO. Şi bomboana de pe tort, domnul Văcăroiu, comunist notoriu, ne cere să urgentăm adoptarea votului uninominal. O mică distincţie pe care domnul Văcăroiu o ştie dar nu vrea să o spună: parlamentarii care au votat contra preşedintelui au fost votaţi de 69% din alegători. Dar nu-i reprezintă. Sau nu-i mai reprezintă. Pentru că procentul celor care nu vor demiterea lui Băsescu este mai mare.

Ştie cineva de ce a fost demisă Monica Macovei dacă toţi au o dragoste nebună faţă de legea ANI? De au respins cererea de organizare a unui referendum pentru votul uninominal dacă-l iubesc acum? Vă răspund eu: pentru că nu vor de fapt. Legea ANI va fi adoptată doar la presiunile făcute în culise de Uniunea Europeană. Votul uninominal a revenit în dezbatere doar pentru că ştiu că Băsescu va insista pe asta. Nu-l doresc. Cum Băsescu va reveni la Cotroceni îl vor uita.

Ei sunt doar nişte mincinoşi care ne iau de fraieri. Care cred că noi o să-i credem după ce ne-au minţit doi ani.

Tags: , , , ,

Related posts

Înaintea furtunii

Published on April 17, 2007 in filosofii cotidiene and poli-ticuri. 9 Comments

Situaţia actuală din România este un contraatac al comunismului. Orbiţi de motivaţiile că Băsescu este dictator, simpatizanţii liberali şi psd-işti nu mai sunt capabili să facă un pas în spate şi să privească faptele. Pentru ei, orice mijloc este bun atâta timp cât el reuşeşte îndepărtarea lui Băsescu. De frica dictaturii, ei sunt gata să accepte dictatura. Dictatura Parlamentului, această instuţie pentru care legile sunt date doar ca să fie încălcate.

Când Băsescu a declarat că unii parlamentari fac legi pentru infractori, Parlamentul l-a acuzat de lipsă de respect faţă de o instituţie democratică. Când Parlamentul decide să violeze Constituţia modificând legi care sunt declarate neconstituţionale, când Parlamentul spune că deciziile Curţii Constituţionale nu înseamnă nimic, se revoltă cineva că nu este respectată o instituţie democratică? Băsescu este vinovat când Curtea decide că nu a încălcat Constituţia. Parlamentul e inocent când Curtea decide că parlamentarii au încălcat Constituţia. Nimic nu sare în ochi aici?

Ar fi mai bine dacă Parlamentul ar decide desfiinţarea Curţii Constituţionale situaţie în care (in)competenţa parlamentarilor în drept constituţional ar putea să se manifeste nestingherită.

În fond, o să rog Parlamentul să desfiinţeze orice instituţie care îndrăzneşte să-l contrazică. Să interzică orice critică. Aştept cu nerăbdare să baneze accesul românilor la blogurile de afară pentru că îndrăznim să nu-i respectăm. Să blocheze accesul la YouTube şi să ceară Google şi Yahoo să nu ne mai indexeze. Doar aşa, Parlamentul poate integra România în UE. Doar dacă Parlamentul deţine puterea totală, românii vor fi fericiţi, vor câştiga mulţi bani. Utopie? Mie mi se pare fezabil.

Poate că Băsescu nu este cel mai potrivit pentru a scoate România din amorţeala comunismului. I se reproşează trecutul său de marinar, apartenenţa la PD etc. Dar adepţii purităţii politice şi morale în România uită că de fapt politica românească este fără de pedigree cu excepţia PSD, un partid care nu şi-a alterat niciodată ADN-ul comunism. Dar ceilalţi? PD-ul a virat de la stânga la dreapta. Liberalii sunt o corcitură între socialism şi comunism, în nici un caz un partid de dreapta. Fani ai actualului PNL: faceţi doi paşi în spate şi cântăriţi deciziile acestui partid: cand veţi vedea elementele dreptei politice, ale liberalismului să-mi spuneţi. (Ca o paranteză: am mari dubii că liberalismul are şanse să mai fie de dreapta în Europa cu personaje de talia domnului Watson). Celelalte partide (PD, PNG) nu fac decât să profite de această lipsă de pedigree. Un căţel urât şi prost este urât şi prost la o compeţie canină dar poate fi frumos între blocuri, printre alţi maidanezi.

Comunismul a găsit o formă de a se infilitra din nou în vieţile noastre prin infestarea partidelor anti-comuniste. Infiltraţi în stadiul larvar, agenţii comunismului au ajuns acum la maturitate şi au oprit sistemele vitale ale partidelor pe care le-au parazitat. Dacă nu sunt moarte, acestea respiră acum în ritmul pe care îl dictează aceştia.
Băsescu a încercat să-l atace. De atunci a început totul. A început revolta parlamentarilor. Revolta comunismului.

Comunismul a fost condamndat, dar nimeni nu şi-a adus aminte să-l şi execute.

Tags: ,

Related posts

… Să se revizuiască, primesc!

Published on December 11, 2006 in poli-ticuri. 0 Comments

PSD şi-a încheiat un congres la care şi-a ales o nouă structură de conducere. Aceeaşi. Pentru mine, nu este decât un congres al disperării, în care PSD a încercat să mai scape de balast - prin înlocuirea lui Miron Mitrea - şi a atins culmile ridicolului prin îndepărarea lui Adrian Năstase din fotografiile partidului, chestie care dovedeşte încă o dată (dacă mai era nevoie) originile sănătoase ale acestui partid.
În plin derapaj în opţiunile electoratului, PSD a găsit soluţia: recuperarea lui Ion Iliescu ca preşedinte de onoare pentru a fi folosit probabil în viitoarea campanie electorală.

Din punctul meu de vedere, ca şi operaţiune de PR, congresul PSD este un eşec lamentabil. Recuperarea lui Ion Iliescu şi păstarea în funcţia de vicepreşedinte pe analiză politică şi comunicare a lui Vasile Dâncu (unul dintre responsabilii cu manipularea sondajelor recunoscută de Mircea Geoană) păstrează încă PSD nereformat. La aceasta se adaugă, ca şi glazură, decizia de a vota împotriva condamnarii comunismului cu care acest partid se identifică se pare la nivel subliminal.

Update: congresele diferitelor partide sunt urmărite pe bloguri în multe ţări. În .ro nu ştiu câtă lume a fost interesată de subiect. Blogurile mai au de muncă până să-şi revendice statutul de o alta formă de media.

Tags: , ,

Related posts

Lecturi recente

Published on December 10, 2006 in crize existentiale. 0 Comments

Stimulat de un documentar american despre Coreea de Nord, documentar care mi-a adus aminte de epoca de aur şi de cât de trişti, caraghioşi şi ridicoli trebuie să le fii părut noi occidentalilor, am zis să vă spun ce am mai citit în ultima vreme. Ştiu, nu se vede legătura între lecturile mele şi situaţia din Corea de Nord, dar totuşi este.

Sunt în perioada lecturii de jurnale, memorii. Prin bunăvoinţa prietenului meu Julian Trocaru şi a Bibliotecii din Montreal (care are un fond de carte în Română destul de bine pus la punct) am ajuns să citesc jurnalele unor oameni care au trăit în perioada interbelică, au trecut prin cel de-al doilea război mondial şi au prins şi începuturile comunismului în România. Am început în ordine cu Jurnalul lui Mihail Sebastian, apoi cu cel al lui Mircea Eliade, Cioran iar ultima carte - tocmai terminată - a fost Caietul albastru a lui Nicolae Balotă. Fiecare carte din cele enunţate este un deliciu. Dar faptul de a le citi una după alta, în orice ordine vrei, te conduce la o altă perspectivă, te face să-ţi pui întrebări pe care, altfel, nu ţi le-ai pune.

Mă întreb după ce am citit aceste cărţi, de ce Eliade în plin război mondial, în plină ascensiune a hitlerismului, îmi descrie plimbările sale prin parcuri şi face incursiuni savante în cultură? De ce referirile la comunism apar în special în ultimul volum al caietelor sale? În aceaşi perioadă, prietenul său Mihail Sebastian era persecutat doar pentru vina de a fi fost evreu. Diferenţa de atmosferă, de trăire de luciditate între Sebastian şi Eliade sau între Balotă şi Eliade este atât de disporporţionată încât Eliade pare ieşit din timp, pare un tip rupt de realitate.

Cioran este - în acest capitol - o lectură oarecum de tranziţie. În schimb, Jurnalul lui Sebastian şi Caietul albastru al lui Balotă sunt două capodopere de luciditate, de demnitate, curaj şi de încredere în om care ar trebui să fie citite de
oricine care nu a făcut încă acest lucru. De oricine mai crede încă în măreţia mişcării legionare sau care vede în comunism o idee bună dar prost aplicată. Adică de cel puţin 42% dintre români, conform unui ultim sondaj de opinie.

Tags: , ,

Related posts