convex-concav

Nu ştiu dacă aţi observat dar societatea civilă a dispărut din România. Să luăm cinci dintre cele mai cunoscute ONG din România:

- Agenţia de Monitorizare a Presei - un site web sub orice critică şi nici o informaţie, nici o luare de poziţie pe evenimente recente. Ultimul eveniment mare tratat este confiscarea de către preşedintele Băsescu a telefonului unei ziariste de la Antene. Ce-aş fi vrut să citesc: o critică a modului în care presa tinde să trateze orice subiect din politică drept un război între palate ceea ce este o formă de manipulare a telespectatorului/cititorului prin omiterea dezbaterii subiectului. O luare de poziţie faţă de TVR unde directorul general opreşte difuzarea unor anchete pe post din cauză că ele atacă politicieni.
- Asociaţia Pro-Democraţia - rămasă la observarea alagerilor europarlamentare şi la urări de la mulţi ani. Ce-aş fi vrut să citesc: despre numirea Noricăi Nicolai şi despre oportunitatea acestei numiri, despre situaţia din TVR, răspunsuri la criticile aduse proiectului APD privind votul uninomina. Ştim, tăcerea e de aur dar nu în cazul societăţii civile.
- Societatea Academică Română - este singura care ia poziţie faţă de numirea lui Nicolai la Justiţie publicând un comunicat al Coaliţiei pentru o Guvernare Curată. În rest, mai nimic cu scuza că Alina Mungiu Pippidi şi Sorin Ioniţă combat prin forţe proprii în diverse publicaţii. Dar ca Alina Mungiu Pippidi şi Sorin Ioniţă, nu ca SAR.
- Grupul pentru Dialog Social - este foarte preocupat de Ştrandul Tineretului şi a rămas cantonat la nivelul anului 2007, condamnarea comunismului. Nimic notabil pe site care să-mi arate că ONG asta există.
- Alianţa Civică - o amintire şi atât. Nu uită să ceară redicrecţionarea a 2% din impozitul pe venit către ONG care nu arată că ar fi făcut ceva după anul 2006.

În concluzie, în 2008 putem declara societatea civilă din România, aşa cum o cunoşteam până acum, moartă. La un asemenea deces, ar trebui să încercăm să vedem şi care ar fi cauzele. La o primă examinare, fără o autopsie atentă, se constată:

- cauza principală este clasa politică românească. Care fiind cancerigenă nu poate conduce decât la deces. Politica românească a distrus societatea civilă prin două mijloace: prin promovarea unor reprezentanţi ai acesteia în funcţii politice (exemplele clasice: Monica Macovei şi Renate Weber) şi prin cointeresarea reprezentanţilor acesteia cu bani/glorie/influenţă/etc (după caz şi persoană). Fără exemple aici pentru a nu fim puşi să dovedim ceea ce toată lumea ştie.
- o altă cauză este că societatea civilă a copiat de la lumea politică tot ce are ea mai prost: modul de organizare orientat în jurul unei autorităţi. Care reprezintă VOCEA, OPINIA prin excelenţă. Acest mod de organizare a lăsat organizaţiile fără voce şi fără vizibilitate în momentul în care au intervenit tentaţiile de la aliniatul precedent.
- presa este un alt ucigaş al clasei politice. Prin prezentarea drept analişti a tot felul de indivizi a căror credibilitate profesională, jurnalistică şi probitate morală este discutabilă. Aş fi curios câte cârţi de specialitate au marii analişti politici şi nu numai perindaţi ca sfintele moaşte pe la televiziunile româneşti? Câte articole publicate în reviste recunoscute de afară?
- o ultimă cauză: laşitatea/dezinteresul (luaţi ce termen vreţi, în funcţie de cât de duri vreţi să fiţi). M-am mai plâns odată că Facultatea de Filosofie are o catedră de etică. Există nişte specialişti în etică aplicată la SNSPA (vorbesc de soţii Miroiu). Există un Institut de Filosofie care arde gazul pe banii publici. Oameni care ar trebui să ia cuvântul. Care să ne spună care sunt implicaţiile etice ale unei decizii politice. Nu am auzit nimic din partea asta. Şi nici nu vreau să-i aud plângându-se că lumea crede că filosofii sunt inutili. Privindu-i, inutilitatea e singurul lucru care-ţi sare în ochi. Filosofia era strict legată de viaţa cetăţii. Decorticăm Republica lui Platon în cheie etică dar despre republica noastră suntem total incapabili să ne exprimăm un punct de vedere.

Bun, vestea că a murit societatea civilă este vestea proastă. Vestea bună este că blogurile au devenit noua societate civilă. Să-i spunem societatea civilă 2.0 Şi vestea şi mai bună, este că - din punctul meu de vedere cel puţin - noua societate civilă este cu mult mai credibilă decât prima. Veţi găsi pe bloguri luări de poziţie rapide la evenimente. Veţi găsi oameni care vor comenta şi vor aduce noi perspective la postarea iniţială. Veţi găsi oameni care au curajul să gândească şi să spună cu voce tare ceea ce cred. Şi mai important, veţi găsi oameni care spun ADEVĂRUL. Şi cel mai important, oameni care nu sunt plătiţi pentru asta.

Dacă aş fi în România, aş prefera să direcţionez cei 2% din impozitul meu către un blog. Şi sper ca o parte din acestea să aibă iniţiativa să se înregistreze ca ONG pentru a putea cere legal cei 2% care acum se duc către ONG care nu fac nimic. I-ar merita cu prisosinţă.

Related posts

• roblogfest 2007 (3)
• Competenţa în presa română (2)
• Am revenit (1)