În ordinea importanţei, pentru cei mai mulţi români, azi este: o zi liberă, 1 decembrie, vineri, ziua naţională a României. Mă întreb de ce această ordine nu poate fi schimbată? De ce nu ne simţim mândrii? După ce am trăit câteva sărbători naţionale ale Canadei şi Quebec-ului am început să mă întreb: ce ne lipseşte pentru a ne bucura ca şi ei?
Suntem prea ancoraÅ£i în grija zilei de mâine să ne mai stea gândul la asta? Suntem prea săraci? I-aÅŸ înÅ£elege pe bătrâni – ale căror pensii mici sunt o problemă, pe parinÅ£ii care se stresează să-ÅŸi Å£ină joburile ÅŸi să crească coolpiii (nu este o greÅŸeală, este un termen compus din cool ÅŸi copiii; este invenÅ£ia mea ca ÅŸi cuvânt ÅŸi cred că desemnează tânara generaÅ£ie) care vor haine de firmă, i-pod ÅŸi facultate particulară. Dar nu-i înteleg pe cei tineri. Iar în Canada ÅŸi Quebec străzile se umplu de tineri, mândri de apartenenÅ£a lor pe care ÅŸi-o defilează în faÅ£a unor armate de chinezi ÅŸi alÅ£i imigranÅ£i care stau pe margine ÅŸi fac poze.
Suntem un popor care vorbeşte atâta despre cât de inteligent, cât de mesianic şi cât de axis mundis este el încât mi-e greu să cred că oamenii nu sunt mândrii de apartenenţa lor. Orice sondaj ne va spune că românii sunt mândrii de faptul că sunt români. Să fie doar o mândrie declarativă? Încă un capitol la care suntem buni la teorie dar unde practica ne omoară?
Să fie sentimentul românesc al urii de sine – despre care Cioran spunea că este la fel de puternic ca ÅŸi sentimentul similar evreiesc – predominant? Sursa mândriei noastre este în acelaÅŸi timp ÅŸi sursa neputinÅ£ei noastre, a ruÅŸinei noastre? Un fel de ciudă că puteam face mai mult dar nu am făcut?
Să fii ÅŸters cei patruzeci de ani de comunism ÅŸi de festivism forÅ£at orice dorinţă de sărbătoare în noi? Ne-au ucis ei până ÅŸi bucuria (pe care ne-o recâştigăm doar după victoriile la fotbal – o chestie care în .ro e la fel ca drogul: murdar dar produce efecte halucinogene)?
Să fie o dată prost aleasă? Sau o serbăm noi prost? Impresia mea este că oamenii nu simt încă ziua naţională ca fiind a lor şi pentru că de regulă o percep ca ziua în care unii se duc să depună coroane, în care unii defilează în uniformă militară şi în care televiziunile fac circ de cea mai joasă speţă.
Poate dacă ar fi o zi în care defilează oamenii (aşa cum este aici), în care pot cânta, striga pe străzile din centrul Bucureştiului (să zicem zona Unirii-Romană) s-ar simţi ca la ei acasă, aşa cum trebuie.
Nu am decât întrebări. Dar, de multe ori este bine să ai întrebări şi nu răspunsuri.
La mulţi ani tuturor ! Bucuraţi-vă !
…………………….
foto 1 – AdministraÅ£ia prezidenÅ£ială
foto 2 – arhiva personală
Later update (5 ianuarie 2007): frunzărind arhiva blogului am ajuns la concluzia ca acest post este suficient de bun pentru proiectul Capsula Timpului. Chiar sunt curios cum vom serba ziua naÅ£ională a României în viitorii ani. Vom fi oare la fel de blazaÅ£i? Vom serba mai mult 9 mai decât 1 decembrie? ÃŽntrebări, întrebări…
Tags: 1-decembrie, capsulaTimpului, romania, ziua-nationala