Archive for the 'mase si media' Category

Hrebenciucul presei

De ani de zile el este responsabilul moral pentru situaţia de azi a presei româneşti, o presă construită după chipul şi asemănarea sa: duplicitară, urmărind propria sa agendă spre dispreţul total al cititorului, făcând jocuri, camuflându-se sub forma imparţialităţii. El face jocurile şi reuşeşte să-i coalizeze pe ceilalţi pentru a-şi atinge propriile obiective. El ni se prezintă în fiecare seară la TV sub formă de luceafăr al analizei. Înfierează proletar, pune etichete. Este Cristian Tudor Popescu. Este Hrebenciucul presei româneşti.

Ultima încrâncenare haiducească a CTP este comunicatul Clubului Român de Presă pe tema Traian Băsescu vs Andreea Pană. Pentru cei care nu ştiu, Clubul Român de Presă este o instituţie cu credibilitate zero. De la conducerea ei, marele cârmaci a demisionat scârbit pentru a reveni apoi fără nici o urmă de remuşcare (evident, răzgândirea lui Băsescu de a demisiona i-a provocat un nou puseu critic, căci standardele morale se aplică tuturor mai puţin sieşi). Iniţialele care formează numele acestei instituţii - CRP - pot fi oricând schimbate cu cele ale liderului său. Căci CRP este CTP şi CTP este CRP. Şi el este Dumnezeu.

Să facem o precizare: cuvintele spuse de Traian Băsescu faţă de angajata domnului Voiculescu (scuze, dar încă nu cred că domnişoara făcea jurnalism) sunt condamnabile. Pot înţelege că se afla într-un climat tensionat dar asta nu schimbă nimic din caracterul lor reprobabil. Preşedintele este de condamnat pentru asta. Sunt de acord şi cu faptul că CRP trebuia să ia o poziţie. Ceea ce contest este radicalitatea acestei poziţii şi faptul că CTP foloseşte momentul pentru a-şi purta propriile războaie. Contest de asemenea dublul standard.

Incidentul dintre Băsescu şi Andreea Pană ar fi trebuit să provoace două discuţii: una legată de comportamentul preşedintelui şi o alta legată de comportamentul jurnalistei. Ca de obicei, când cineva atacă presa, solidaritatea de breaslă atacă brusc pentru că el ziaristul se consideră deasupra oricărei reguli. Iar această a doua discuţie nu are loc.

Ce spune comunicatul CRP:

Constatand lipsa de reactie a autoritatilor, Clubul Roman de Presa va depune plangere penala in acest caz. De asemenea, CRP va sesiza organismele internationale.
De aceeasi reactie vor beneficia din partea CRP toti cei care vor impiedica in acest mod exercitarea profesiei de jurnalist.

Civismul care a animat brusc CRP şi grija lui faţă de jurnaliştii sunt înduieşătoare. Partea subliniată este magnifică. CRP se va ocupă doar de cei care împiedică jurnaliştii să-şi facă meserie prin luarea telefonului sau prin comentarii private îndoielnice (în treacăt, se pare că acţiunile lui Băsescu nu au împiedicat-o pe Andreea Pană să-şi facă meseria).
Iată câteva evenimente recente în care ziariştii au fost împiedicaţi să-şi facă meseria fără ca CRP să aibă vreo problemă: Victor Roncea de la Ziua aproape dat afară de SRS pentru că a avut o poziţie pro-Băsescu. Dan Voiculescu intrând în direct pe Gabriela Vrânceanu Firea şi aruncând cu jigniri la adresa Monicăi Macovei, invitată în studio. TVR răspunzând unui ordin a lui Tăriceanu şi dându-i acestuia o ediţie specială pentru a comenta împotriva lui Băsescu în plină campanie pentru referendum. Gogule probleme bă? Nu, perfect normal. Atâta timp cât nu le-a confiscat telefonul e ok.

Iată câteva derapaje deontologice (a propos, CRP se laudă că sunt primii care au făcut un cod deontologic): Ziua îl acuză pe Liiceanu de plagiat fără să verifice informaţia din două surse şi fără să-i ceară acestuia o opinie. Reacţie zero. Gândul, condus chiar de CTP, publică în ziar o fotografii de pe blogul lui Gramos fără a respecta licenţa sub care acele fotografii puteau fi publicate. Dincolo de tonul de şedinţă stalinistă în care era scris articolul despre un subiect în care interesul public nu pare prea evident.

Să nu mai vorbim de faptul că CTP nu are dreptul de a ne da lecţii de etică după ce a acceptat articolele publicitare care nu erau marcate cu P (cel puţin la Adevărul), publicitate masivă a statului dată pe criterii de laude politice sau când acceptă în 2007 publicarea de articole ca acesta în ziarul său.

Şi un P.S. pentru cârcotaşi: conform deciziei Parlamentului Român, Traian Băsescu este un simplu cetăţean. În concluzie, nu preşedintele a jignit-o pe Andrea Pană ci doar cetăţeanul Traian Băsescu.

Tags: , , ,

Related posts

Ce negociază Voiculescu?

În Jurnalul naţional de astăzi, trei articole cu acuzaţii dure. Unul la adresa lui Macovei (în care apare şi textul clasic cum că europenii sunt dezinformaţi şi nu ştiu cât de slabă şi dictatorială era fostul ministru). Nimic nou până aici. Doar că următoarele două atacă PNL.  Unul are titlul Epurare la transporturi  şi este despre decizia lui Orban de a desfiinţa Corpul de Control de la Transporturi după ce acesta a sesizat nereguli, iar cel de-al doilea se numeşte Academicieni înlocuiţi de politruci fără studii, un articol despre şeful AVAS unde Atanasiu este numit Bijboacă.

Liberalii l-au supărat rău pe Voiculescu (nu-mi spuneţi că cei de la Jurnalul fac jurnalism de azi că nu cred aşa ceva) sau nu l-au supărat şi Voiculescu le arată pisica pentru a negocia în consecinţă. Trebuie să urmărim evenimentele cu atenţie.

Tags: , ,

Related posts

O ruşine pentru televiziunile româneşti

Băsescu a postat pe site-ul său imagini de la întâlnirile cu românii din Spania preluate de la … televiziunea spaniolă. Asta pentru că cele româneşti s-au concentrat, din ce am auzit şi văzut pe site-urile lor, pe Vanghelie care a strâns 200 de oameni şi au boicotat cât au putut mitingurile pro-Băsescu. Din păcate, suntem ca înainte de 1989. Dacă vrei să înţelegi ce se întâmplă, dacă vrei să vezi adevărul, trebuie să te uiţi în presa străină.

Un jurnal de ştiri spaniol prezentând realiteatea românească mai bine decât televiziunile româneşti… Şi liberalii şi pesedişti vorbesc de manipulare din partea lui Băsescu…

O mare ruşine pentru presa românească.

Tags: , , , , ,

Related posts

Linişte, se libertarianizează !

Cotidianul a publicat un interviu cu Dinu Patriciu, omul care, după unii, pare că se bate cu Băsescu să conducă România. Am fost puţin surprins de interviu. Am fost surprins pentru că Dinu Patriciu nu-şi recunoaşte încă implicarea în viaţa politică, deşi ea este evidentă. Am fost surprins de abordarea personală pe care o are asupra unor concepte sau instituţii importante dintr-o democraţie. Concluzia acestui interviu este că şi Dinu Patriciu vrea o Românie modelată după chipul şi asemănarea sa. Nici el, capitalistul cel mai capitalist al României, nu a scăpat sindromului mesianităţii, această a doua boală genetică a României după mioritism.

O bună parte din gândirea domnului Patriciu ar fi ok în Canada, în SUA. Dar el trăieşte în România, o ţară unde chiar el recunoaşte că politicul traversează o criză a pubertăţii. Mai exact, este încă imatur. Baletul între liberalism, libertarianism, economie şi politică practicat în timpul interviului are unele scăpări de logică (sau de graţie dacă vreţi să rămânem pe teritoriul dansului).

Întâi, domnul Patriciu se confundă cu economia României atunci când spune că-şi doreşte ca "mediul politic să lase mediul de afaceri să aducă prosperitate în această ţară". Nu-mi aduc aminte ca alte firme să se fii plâns de asta (exceptând bramureala legislativă unde liberalii domnului Patriciu s-au jucat din nou cu Codul Fiscal). Nu prea văd nici economia plângându-se. Un alt liberal, domnul Tăriceanu, ne spune că totul merge foarte bine. În concluzie, nu este nevoie de liniştea pe care o cere domnul Patriciu.

În al doilea rând, deşi are vederi libertariene (pentru cei care nu ştiu, libertarianismul este un liberalism dus la extrem cu un rol al statului extrem de redus, unde piaţa liberă reglează aproape totul; asta vulgarizând. Detalii mai tehnice aici), domnul Patriciu are unele pusee ciudate. Cum ar fi nemulţumirea că presa scrie de acte de corupţie. El spune că scrie la comandă. Eu aş spune că nu toate sunt scrise la comandă şi că un liberal ar trebui să acorde prezumţia de nevinovăţie. Iar un libertarian ar trebui să spună că presa poate scrie orice şi că factorul economie de piaţă va decide, adică ziarele vor fi sau nu vor mai fi cumpărate.

Conceptul de Justiţie al domnului Patriciu este foarte interesant. Nu partea libertariană cu privatizarea justiţiei ci partea care spune că:

"Nu sint suparat in nici un fel pe Justitie. Am avut foarte multe probleme, si pe nedrept le-am avut, legate de avocatii statului, de procurori. Nu de Justitie. Dimpotriva, de fiecare data cind m-am prezentat in fata justitiei, din fericire, mi s-a dat dreptate, pentru ca aveam".

Problema este că Justiţia este un ansamblu din care fac parte şi avocaţii şi judecătorii şi procurorii. Justiţia domnului Patriciu, care nu-i include şi pe procurori, nu există nicăieri în lume. Domnul Patriciu poate confundă Justiţia cu Dreptatea?

Altele. Sunt de acord că trebuie să fie o comunicare între mediul de afaceri şi cel politic. Doar că aş prefera ca această comunicare să fie reglementată printr-o lege a lobby-ului şi aş prefera ca fapte cum a fost chemarea ministrului Justiţiei pentru a se discuta despre dosarul lui Patriciu să fie incriminate penal. Aş prefera finanţări transparente ale partidelor politice nu cum face Morega şi alţii la fel ca el, că nu sunt inocent să cred că e singurul. Aş vrea să ştiu - dat fiind că un partid este finanţat şi din bani publici - cu ce bani sunt plătiţi şi cât costă consilierii PNL. Sau PD. Sau PSD. E dreptul lor să-i angajeze. Eu nu vreau să ştiu decât din ce banii şi cât.

Colaborarea PNL-PSD
O primă perlă, după ce Patriciu afirmă că avem prima guvernare liberală şi e convins că ea îşi va duce mandatul până la capăt. Doar că spune "Aveti rabdare sa vedeti care este capacitatea de negociere a celor doua parti. Eu atit pot sa spun". Adică nu aveţi încredere în PNL, ci aveţi încredere în PNL şi în PSD. Şi atunci, care este guvernarea liberală? (Dincolo de faptul că guvernarea actuală nu are un mandat al populaţiei, alianţa PNL-PSD fiind decisă în culise de Hrebenciuc şi nu de alegători).

În treacăt, Patriciu recunoaşte că dosarul Rompetrol a fost deschis în 2003 (deci de PSD, marele său prieten) dar este mai uşor să spui că Băsescu se află în spatele acestui dosar. Revenind:

Asta (referindu-se la coaliţia PNL-PSD n.m.) mi-am dorit intotdeauna. Da, intotdeauna am crezut ca este nevoie, inainte si dupa intrarea in Uniunea Europeana, de o mare coalitie in care partidele sa fie capabile sa stea de vorba, sa discute, sa-si rezolve problemele jocului politic, intr-un climat de stabilitate. Din pacate, era evident ca, daca o larga coalitie nu se va realiza, vom trece printr-o perioada de tulburare, care va scoate la suprafata populisme, isterii demagogice, ca acelea legate in primul rind de lupta impotriva coruptiei.

OK, domnule Patriciu. Aveţi coaliţia pe care v-aţi dorit-o. După cum vedeţi, populismele au dispărut. Micul şi berea psdistă de 1 mai este o formă de responsabilitate socială a acestui partid. Nu mai există demagogie. Avem linişte, nasol doar că ziarele pe care le citesc partenerii dumneavoastră de afară nu scriu prea de bine de România.

Şi culmea ironiei, PSD, partidul de stânga care trebuie să susţină politici liberale de dreapta :) , a avut de 1 mai, prin Mircea Geoană (subvenţionat în campania electorală de la Primărie de către Patriciu) un discurs dur împotriva multinaţionalelor şi a patronilor acestora care exploatează angajaţii. Unul dintre ei, în viziunea domnului Geoană, este Patriciu, patron de multinaţională.

Şi domnul Patriciu visează o Românie libertariană cu o justiţie mai avansată ca în Statele Unite. O astfel de Românie va rezulta, conform interviului, din capacitatea de negociere a PNL şi PSD. Şi din stabilitate. Şi linişte. Multă linişte. Ceea ce vă dorim şi dumneavoastră.

Update: Revin pentru a vă ruga să observaţi o altă contradicţie: deşi liberal spre libertarian, domnul Patriciu îşi doreşte concurenţă în economie dar vrea să o elimine total din spaţiul politic unde trebuie să avem o mare concordie, în care lupii să stea la masă cu oile, să discute, să-şi rezolve probleme într-un climat de stabilitate. Cred, de fapt, că domnul Patriciu e nostalgic după Marea Adunare Naţională.

Tags: , , , ,

Related posts

Update la principiu

M-am bucurat să vad două editoriale care trateaza subiectul principiului solidarităţi şi a proastei sale invocări de către premierul Tăriceanu. Le trec aici nu doar pentru faptul că împărtăşim viziuni comune ci şi pentru că ele vă oferă o altă perspectivă asupra subiectului în cauză.

Primul dintre ele aparţine Ioanei Lupea, Evenimentul zilei: De ce se grăbeşte premierul.

Al doilea a apărut în Cotidianul şi este semnat de Miron Damian, cu care mai combatem uneori, cam toţi de aici, pe bloguri. Titlul este Principiu deghizat cu rol involuntar în comedia politică.

Tags:

Related posts