Archive for the 'filosofii cotidiene' Category

Barbari cu paşaport

Canada a anunţat recent că va renunţa să ceară vize pentru cetăţenii câtorva ţări vecine cu România. România nu este încă în program. Ceea ce este trist, dar de înţeles, este că românii din Canada sunt majoritar împotriva eliminării vizelor pentru cetăţenii români (o opinie care reiese din discuţiile de pe forumurile româneşti sau din discuţiile pe care le-am avut cu alţi români aici). Şi aceasta deşi vizele înseamnă pentru cei de aici o complicare a procesului de a primi vizite ale părinţilor, fraţilor sau prietenilor.

De ce preferă românii din Canada să le fie mai greu să-şi aducă membrii familiei aici decât să fie de acord cu eliminarea vizelor?
1) imigraţia românească din Canada este aproape 100% legală. Mai mult, este una selectată de către guvernul canadian (şi cel provincial dacă vorbim de imigraţia din Quebec) ceea ce înseamnă inclusiv un control de securitate. Eliminarea vizelor ar însemna o creştere a imigraţiei ilegale, inclusiv creşterea posibilităţii ca anumite persoane, pornite pe comis infracţiuni, să ajungă aici.
2) ca o consecinţă a punctului 1, imaginea românilor din Canada este foarte bună. Chiar excelentă dacă facem comparaţia cu cea a românilor din Europa. Există o temere că eliminarea vizelor ar conduce la o înrăutăţire a acestei imagini.

Poate cei din ţară cred că românii din Canada stau cu nasul pe sus. Şi poate că aşa este. Pe de altă parte, sincer, mizeria de zi cu zi din România (şi nu mă refer la mizeria de pe străzi) îi împiedică pe mulţi români să se vadă aşa cum sunt: lipsiţi de civilizaţie, plini de răutate şi proşti.

Emisiunea No Reservation nu a fost un accident, în ciuda protestelor româneşti. Aşa suntem. Iar presa - care se supără foarte repede când este criticată - este vinovată de cum este România şi de cum sunt o parte dintre români, din păcate suficient de mulţi pentru a da tonul şi imaginea unei ţări.

Iată o poveste adevărată: meci de box la Montreal între Bute şi Joppy. Înainte de meci, declaraţii belicoase ale adversarului lui Bute (declaraţii pe care le întâlniţi la orice meci de box profesionist peste ocean, făcând parte din spectacol). Întâmplător (chestie care nu se va mai repeta vreodată) suporterii români veniţi din România pentru a-l susţine pe Bute sunt cazaţi în acelaşi hotel cu adversarul acestuia.

Ca nişte suporteri veniţi din Europa civilizată în America de Nord cea lipsită de cultură, suporterii români au pornit în noaptea dinaintea meciului, la ora 3,30 AM, alarma de incendiu, ceea ce a forţat evacuarea hotelului - şi inclusiv a adversului lui Bute - pentru două ore. Puteţi citi ştirea în ProSport. Iar în spatele ştirii, rânjetul aprobator al ziaristului român bucuros că suntem un popor de şmecheri şi că le-am tras-o astora. Nu o să găsiţi în ştirea asta nici un repros, nici o părere de rău. Nu ne crapă obrazul de ruşine.

Şi atunci ne mirăm de violenţa de pe stadioane, de violenţa de pe străzi şi de cea din ştirile tv. Ne mirăm că Bourdain zice că nu după ce a vizitat 50 de ţări nu ne poate clasa în primele 40 la ospitalitate.

Şi cei care stau în .ro îi vor înjura pe proştii care stau în .ca şi vor ca ei să nu circule liber. Ce nu ştiu unii români: faptul că ţara lor e în UE nu-i face automat europeni. Mulţi dintre ei sunt la periferia civilizaţiei. Faptul că au paşaport, nu-i face automat turişti. Ci doar barbari cu paşaport.

Iar partea proastă este că din cauza lor, suferim şi cei care nu suntem aşa.

Tags: , , , , ,

Related posts

Statul fundamentalist român

Cine îşi făcea speranţe că Daniel, actualul preafericit al României, va reforma Biserica Ortodoxă va trebui să aştepte mult şi bine. Preafericirea este o stare pentru care îşi trebuie fiinţă. Astfel rişti să înnebuneşti lesne. Iar Daniel se pare că nu prea este vizitat de fiinţă.

Când toţi îl credeam ocupaţi cu strângerea puternică în braţele sale a proiectului său de catedrală monstru, iată că, spre surpinderea generală, Patriarhul şi-a eliberat un braţ pentru a aruca gheoaga patriarhală în capul editurii Polirom care a tradus în română cartea Versetele Satanice ale lui Salman Rushdie.

Devenită brusc purtător de cuvânt al Al Qaeda, BOR susţine că „Versetele“ lezeaza valorile spirituale si simbolurile religioase.

„Exprimindu-si solidaritatea cu comunitatea musulmana din Romania, in contextul aparitiei in limba romana a cartii intitulate «Versetele satanice», Patriarhia Romana dezaproba manifestarile care lezeaza valorile spirituale si simbolurile religioase, indiferent de religia oficiala pe care acestea le exprima“ (aici)

Cu grijă, BOR invocă legea 489 din 2006 care spune că în România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase dar refuză să citeze şi legea fundamentală care spune că libertatea de exprimare este garantată. Apropos, ar trebui văzut dacă legea 489 din 2006 nu este uşor neconstituţională.

Nu este primul atact la BOR la libertatea de exprimare. Piesa de teatru a Alinei Mungiu, Evangheliştii, a fost considerată blasfemie şi a fost intens criticată de înaltele feţe bisericeşti din România.

Puterea BOR în România, care oficial este un stat laic, pare a fi în creştere în ciuda numărului redus de credincioşi care frecventează bisericile şi în ciuda scandalurilor de colaborare cu Securitatea ale înalţilor prelaţi.

Statul român şi-a arătat disponibilitatea de a dona 30 milioane RON (8,5 milioane euro pentru cei pierduţi în moneda naţională) pentru construcţia catedralei, considerată monstruoasă de majoritatea specialiştilor în arhitectură şi urbanism. Ca şi cum nu ar fi de ajuns, parlamentarii români au decis ca statul să suporte jumătate din cheltuielile pentru construcţia catedralei. Adică 200 de milioane de euro.
Ca şi cum nu ar fi destul, o recentă decizie a Ministerului Învăţământului care introduce religia ca materie obligatorie în şcoli. Şi nu oricum ci până în clasa a XII-ea. În loc de cursuri de etică sau de cultură civică, lucruri care lipsesc românilor, ministerul Educaţiei pare mai pasionat de îndoctrinare. Dacă sistemul de învăţământ românesc este atât de prost încât nu vă poate salva creierul, atunci măcar să vă salveze sufletele. Cam asta pare a fi motivaţia lui Adomniţei.

Ce înţelegem de aici? Că România este pe punctul de a deveni un stat fundamentalist ortodox.

Update: şi ca să fiu rău aş spune că asta se întâmplă în plină guvernare liberală.

Tags: , , , ,

Related posts

Magistraţii paparazzi de la Curtea de Apel

“Ingerinţa în viaţa privată a reclamantului nu are susţinere deoarece reclamantul are calitatea de preşedinte al României, de persoană publică, viaţa sa publică sau privată fiind în atenţia opiniei publice şi tot ce spune sau face preşedintele României interesează în special publicul, care are dreptul de a fi informat”.

Ceea ce aţi citit mai sus este un extras din motivaţia Curţii de Apel Bucureşti care a respins o contestaţie a preşedintelui Băsescu în cazul insultării unei ziariste de la una din Antenele lui Voiculescu. Băsescu motiva că a rostit celebra insultă într-un spaţiu privat şi că nu este treaba nimănui ce zice el în privat. Nu zic că Băsescu trebuia iertat de păcate, dar decizia Curţii de Apel Bucureşti este anormală.

Preşedinţii şi demnitarii, în sensul larg al termenului, au dreptul la viaţă privată ca toţi ceilalţi. Că această viaţă privată, prin natura funcţiei, este mai mică decât a muritorilor de rând este altă poveste. Dar este clar că ea există.

Decizia Curţii spune practic că orice face preşedintele României este de interes public. Prin urmare, dacă un ziarist sau un cetăţean ar face apel la legea accesului la informaţiile publice şi ar adăuga în cerere ca temei legal şi decizia Curţii de Apel poate solicita orice informaţie despre preşedinte.

Putem întreba ce parfum foloseşte preşedintele, ce-a mâncat la micul dejun, de câte ori pe săptămână face dragoste, dacă foloseşte sau nu prezervativul sau dacă sforăie noaptea. Are publicul dreptul de a fi informat despre aceste aspecte ale vieţii preşedintelui sau ale vieţii oricărui demnitar?

Paparazzi din România au acum viaţa mult mai uşoară. Nu trebuie să se mai ascundă, să înşele vigilenţa demnitarilor români. Pot cere legal orice informaţie despre un demnitar şi primi răspuns în 30 de zile.

Tags: , ,

Related posts

De ce au nevoie românii de politicieni?

Întrebarea din titlu este una pe care mi-o pun cu toată seriozitatea. La ce-i ajută românului că există politicieni, indiferent de forma lor de agregare?

Sunt românii reprezentanţi? Eu zic că nu. Politicienii dau legi în care favorizează infractorul, în dispreţul total al cetăţenilor care-şi plătesc cinstit impozitele, făcând din România ţara unde cine fură are mai multe drepturi ca oriunde în lume. Dreptul de a fi întrebat dacă permite să i se asculte telefonul, dacă permite să fie filmat în flagrant, dacă acceptă să i se facă o percheziţie. Dacă nu vrea, justiţia trebuie să-şi ceară scuze că l-a deranjat.

Sunt românii ascultaţi? Niciodată. Dovadă că indiferent care este voinţa pe care populaţia şi-o manifestă prin referendum, politicieni nu sunt obligaţi să ţină seama de ea. Voinţa poporului este consultativă. Opţională. Neglijabilă. Voinţa lor este literă de lege. Nu înţeleg de ce nu dau o lege în care să-l oblige pe Băsescu să facă un referendum în fiecare lună pentru a putea să râdă şi să decidă între ei că poporul s-a înşelat.

Lucreză politicieni pentru binele ţării? Nu, ei dorm la locul de muncă. Ei refuză să informeze UE despre privatizarea unei societăţi comerciale importante, privatizare care ar aduce o grămadă de locuri de muncă, directe şi indirecte.

Politicienii în România ar trebui să dea o ultimă lege: cea prin care meseria de politician este scoasă în afara legii. Dar nu o dau. Preferă să-şi crească salariile. Sunt ca un virus scăpat de sub control. Suferă mutaţii periodice şi sunt din ce în ce mai greu de controlat. Ei sunt cancerul României. Fără ei, România se putea realiza. Putea să fie o voce nu un zgomot. Putea să iasă din mioritism, din complexe de superioritate ieftine, din filosofia lui "merge-ş-aşa".

Tags: , , , ,

Related posts

Autonomia universitară de stat

Ce ma enervează pe mine la România (dar nici Europa nu e mai brează), după ce am gustat din alt continent, este cum lumea se uită încă la stat ca la un tătic protector care trebuie să ne lege şireturile, să ne dea mură-n gură şi să ne treacă strada. Nu neapărat în ordinea asta. Iar tătălui îi place să facă pe grijuliul. Iată un exemplu din minunatul .ro:

Specializarile facultatilor se infiinteaza dupa nevoile profesorilor, recunoaste Secretarul de Stat pentru Invatamant Superior, Dumitru Miron. Infiintarea calificarilor, spune secretarul de Stat, va reforma sistemul de invatamant superior. Nu va mai exista acest evantai de specializari cu nume exotice. Cadrul National al Calificarilor va avea statut de lege si Universitatile vor fi obligate sa il respecte. Va modifica programa de invatamant si ne vom apropia de tinta invatamantului: specializarea pentru piata muncii”. (HotNews)

De ce naiba trebuie să vină statul să-ţi explice cum trebuie să-ţi organizezi programa, nu ştiu. Universităţile româneşti au urlat atâta după autonomie iar acum când o au e nevoie să vină statul să le spună cum trebuie să o folosească. Universităţile româneşti sunt autonome când e vorba de nivelul taxelor, când e vorba de protejat profi incompetenţi, când e vorba să mai rateze două-trei promoţii de studenţi. Când e vorba de răspundere, când este vorba de făcut job-ul pentru care primesc fonduri, atunci nu mai sunt autonome. E nevoie de stat să le treacă strada.

În timpul acesta, românul încă suferă de o boală transmisibilă de pe vremea comunismului: el crede că avem un foarte bun învăţământ. Poate companiile ar trebui, dacă tot se plâng de calitatea forţei de muncă, să le împingă puţin de la spate. Să anunţe pe site-urile lor de unde recrutează. Să anunţe că programa la universitatea x este o catastrofă. Şi că le costă prea mult să ia un om şcolit acolo pentru că trebuie să investească prea mult în training.

Şi poate ar trebui să ne întrebăm de ce cele mai multe universităţi bune din lumea asta nu sunt gratuite.

Tags: ,

Related posts