Archive for the 'crize existentiale' Category

Hey! Teachers! Leave them kids alone!

Cred că nici un minister din guvernele post-decembriste nu a avut o brambureală mai mare în decizii decât Ministerul Învăţămânului. Acest minister a devenit locul unde poţi să fii vedetă şi să-ţi manifeştii ambiţiile de primadonă făcând la fiecare patru ani un viol cu perversiuni al conceptului de reformă.

Ultimul care s-a înscris pe lista vedetelor este Cristian Adomniţei, actualul ministru al Învăţământului în guvernul Tăriceanu, aripa Fenechiu. Cu o solidă experienţă de şef de şantier, Adomniţei este pe cale să desăvârşească transformarea învăţământului românesc într-un canal Dunăre-Mare Neagră unde cei sacrificaţi sunt acum elevii care ajung în acest an în gimnaziu.  Elevii români sunt deja prizonierii unui sistem de învăţământ care a ramas fundamental nereformat în ciuda baletului efectuat de miniştrii care au trecut prin acest minister.

Testele Nationale vor fi desfiintate incepand cu anul scolar viitor si vor fi inlocuite cu teze cu subiect unic. Ministrul educatiei, Cristian Adomnitei, a anuntat miercuri ca va emite un ordin in acest sens. Astfel, elevii care termina gimnaziul vor intra la liceu pe baza mediei de la cele 18 teze, sustinute incepand cu clasa a VII-a la matematica, romana si la alte discipline complementare. 

Trebuie să recunoaştem că ministrul român are imaginaţie. Subiectele pot fi unice dar nu ele sunt problema ci modul în care vor fi corectate. Şi cine îmi spune că un 10 obţinut într-un mare liceu dintr-un municipiu va fi acelaşi 10 cu cel obţinut în satul x înseamnă că nu a studiat niciodată în România.

Noua reformă a învăţământului ridică o mare întrebare: cine naiba sunt idioţii din Ministerul Învăţământului? Pentru că avem doar două variante posibile:

1.  fie reforma a fost impusă doar de ministrul Adomniţei (ceea ce e grav pentru că funcţionarii din Minister (despre care se presupune că sunt specialişti)  nu au nimic de zis;
2. fie reforma a fost gândită în Minister ceea ce e din nou grav. Pentru că aceeaşi oameni (nu cred că eşaloanele doi, trei s-au schimbat odată cu puterea politică) au tot reformat învăţământul românesc din 90 încoace.

Ambele variante nu denotă decât incompetenţă crasă.

Ca să reiau un clişeu, suntem în faţa unei forme fără fond. Noua reformă este una de suprafaţa. Este reforma formei. Programele nu s-au schimbat, metodologii pentru organizarea tezelor cu subiect unic nu exista. Nu exista un studiu care să arate nevoia acestei reforme. Să arate de ce ea va schimba în bine învăţământul românesc. Nu există decât idioţi care vor să iasă în faţă.

Åži ambiÅ£iile kimirsenice (atenÅ£ie, copyright pe cuvânt n.m.) ale lui  AdomniÅ£ei nu se opresc aici. El a decis că toÅ£i români trebuie să-ÅŸi dea copii la grădiniÅ£e de la trei ani. Obligatoriu. Asta în condiÅ£iile în care în BucureÅŸti sunt 10.000 de copii care nu vor intra într-o grădiniţă în 2007, în condiÅ£iile actuale, în care nu este obligatoriu să-Å£i duci copilul la grădiniţă la trei ani. Statistici la nivel naÅ£ional nu există (dar situaÅ£ia nu pare roză). Iar AdomniÅ£ei, probabil că nu ÅŸtie că România nu e formată doar din oraÅŸe ci ÅŸi din sate. ÃŽntr-unele probabil că nici nu există grădiniÅ£e. Nu mai vorbim de inexistenÅ£a personalului care să se ocupe de asta. Nu există o metodologie de formare ÅŸi testare a acestuia (ÅŸtiu persoane care lucrează la grădiniÅ£e private din .ro doar pentru că au terminat liceu – ceea ce nu e în sine un lucru rău – ÅŸi fără să fii susÅ£inut un test sau să fii trecut un test psihologic – ceea ce este un lucru rău).

Şi partea cea mai ciudată a afacerii este că sindicatele din învăţământ susţin propunerile ministrului. Poate ar trebui să vă reformaţi voi, profii, întâi. Produceţi şi altceva decât meditaţii şi zece olimpici. Produceţi şi altceva decăt cărţi cu comentarii la literatură şi cu probleme de mate rezolvate. Informaţi-vă despre cum se studiază în alte ţări. Informaţi-vă unde a ajuns disciplina pe care o predaţi. Fiţi vii!

Alte lecturi: Un articol pe tema sistemul grădiniţelor româneşti, semnat de Cristian Ghinea.

Tags: , , , , ,

Related posts

Raport despre starea sănătăţii

De când sunt tată am început să mai am şi alte lecturi. Şi una dintre aceste lecturi mă face să scriu acest post despre ministerul Sănătăţii. Acest minister e condus acum de un nene guraliv, de profesie economist, care nu se sfieşte să pună diagnostice medicale fără a avea nici o compentenţă în domeniu. În timp ce el îşi face norma de declaraţii politice, o femeie a murit în urma unei naşteri prin cezariană pentru că spitalul nu avea un anticoagulant. Ce se mai spune în articolul din Ev.zilei:

De circa o luna, Colegiul Medicilor a decis ca fiecarui pacient care urmeaza sa fie internat sa-i fie inmanata o lista cu medicamentele si materialele sanitare existente si una cu cele care lipsesc. Astfel informati, pacientii afla despre lipsurile din spital, se angajeaza sa-si procure singuri medicamentele necesare si accepta sa fie internati pe propria raspundere. De multe ori, medicii care lucreaza aici sunt nevoiti sa cumpere ei medicamente.

Şi iată care este reacţia ministrului:

„Regret ceea ce s-a intamplat la Satu-Mare, dar trebuie sa intelegeti ca nu ministerul este responsabil. Nu mai suntem pe vremea comunistilor. Acolo exista un manager de spital care va fi anchetat pentru acest eveniment si care va raspunde daca va fi gasit vinovat. Repet, imi pare rau ca in Romania anului 2007 se mai intampla astfel de tragedii, dar vina nu este a ministrului”. (sursa aici)

Totuşi, în mai, Ministerul Sănătăţii anunţa că:

Nemulţumit de faptul că reforma sanitară nu dă rezultate, Eugen Nicolaescu vrea o evaluare a sistemului, dar şi sancţiuni dure pentru cei care îi ignoră pe pacienţi sau folosesc banii pentru sănătate în scopuri personale. Adrian Neacşu, directorul executiv al Ministerului Sănătăţii: "Începând din 19 mai ASP cu Casa de Asigurări de Sănătate a municipiului Bucureşti va efectua o amplă evaluare a sistemului sanitar, precum şi a programului de sănătate". (sursa aici)

Problema este că această analiză există. De ani buni. Şi este publică. Ea este o lectură obligatorie pentru guralivul nostru ministru, pentru şeful lui direct care se tot laudă de cum împinge el România înăinte, pentru procurorii de la anticorupţie. Această analiză este site-ul forumul site-ului desprecopii.com. Cu el ar trebui ministrul Nicolaescu să-şi înceapă ziua, nu cu insipidele reviste ale presei făcute în minister. Acest site este radiografia sistemului românesc de sănătate, în special a maternităţilor.

Ce ar putea afla din acest site ministrul nostru:
- ce medic, din ce spital şi cât ia şpagă
- ce primeşte pacientul de această şpagă (de multe ori un dispreţ suveran aruncat de la înălţimea statutului de dom' profesor)
- care sunt condiţiile din spitatele româneşti
- ce li se cere pacienţilor să cumpere înăinte de internare
- cum sunt pacienţi lăsaţi în saloane, de către medici celebri, fără a li se arunca o privire
- cum se joacă medicii români cu viaţa pacienţilor pe motive de orgolii personale

Am ajuns la concluzia că sistemul românesc de sănătate este ca un cazinou. Singura diferenţă este că şansele de câştig la cazinou sunt mai mari :(

P.S. domnule ministru, vorbiţi naibi cu webmasterul (dacă aveţi unul) să scoată descrierea site-ul ca fiind locul unde aflăm "informatii de interes general pentru personalul sanitar". Asta spune totul despre câtă atenţie acordă instituţia asta pacienţilor.

Tags: , ,

Related posts

Truman Show

Doar eu am senzaÅ£ia că viaÅ£a politică din România este un fel de Truman Show? Minciuni livrate la oră de maximă audienţă, actorie ieftină ÅŸi mase hipnotizate de ceea ce văd încât nu mai pot deosebi ficÅ£iunea de realitate, scenarii schimbate peste noapte în funcÅ£ie de cotele de audienţă, vorbe mari care ascund fapte mărunte. Åži la sfârÅŸit, gustul amar al adevărului…

Tags: , ,

Related posts

Inadecvarea BOR la realitate

Avertisment: acest post nu conţine nici o referire politică. A se utiliza cu moderaţie :)

Biserica Ortodoxă Română (BOR) a strâns o mână de sociologi şi psihologi pentru a dezbate nocivitatea televiziunii asupra creierului uman. Trăim într-o perioadă în care influenţa televiziunii în viaţa de fiecare zi este de necontestat. De multe ori, această influenţă este nefastă. Orice dezbatere asupra acestui subiect este binevenită atâta timp cât nu ştim dinainte concluziile. În fapt, o astfel de dezbatere nici nu ar trebui să-şi propună să ofere adevărul absolut ci doar să ridice nişte probleme.

Doar că simpozionul BOR a semănat mai mult cu o şedinţă de partid. Unde nişte persoane au avut misiunea să înfiereze duşmanul de clasă (adică televiziunea) şi să o demonizeze. Când spui că televiziunea "răneşte activitatea creierului" fără să citezi nişte studii medicale deja cam ieşi din ştiinţă şi te arunci în opinie.
Un psihiatru invitat a declarat că "televiziunea creează dependenţă. Îţi fură libertatea şi viitorul şi îţi afectează viaţa de familie" fără să se întrebe de ce sunt oameni care se uită la televizor şi a căror libertate şi viitor nu sunt afectate şi care au şi o viaţa de familie. Evident, toată această dezbatere s-a făcut fără să fii existat invitaţi din televiziuni.

Care este problema? BOR este o instituţie veche dar în acelaşi timp învechită care nu reuşeşte să se adapteze la lumea actuală. Spuneam într-un alt post că presa, biserica şi armata sunt instituţiile cel mai bine creditate în sondaje la capitolul încredere dar, în acelaşi timp, şi instituţiile cele mai nereformate. Armata a început, sub presiunea NATO, o reformă. Cât s-a făcut sau cât mai este de făcut este un alt subiect. BOR nu a început nici o reformă. Nu şi-a asumat colaborarea unui mare număr de preoţi cu Securitatea după cum nu a reuşit să-i arate pe cei (mulţi) care s-au opus şi au fost închişi, torturaţi sau ucişi. Practic, BOR nu şi-a rezolvat relaţia ei cu comunismul. BOR se opune oricărei iniţiative care ar aduce transparenţă în activitatea sa.

BOR se plânge că interesul celor tineri faţă de biserică scade dar nu înţelege că azi orice instituţie trebuie să transmită un mesaj, să comunice cu cei pe care-i vizează. Ori, tinerii sunt pe tv sau pe internet. Pentru exemplificare, comparaţi site-ul BOR cu site-ul Bisericii Catolice. Cele mai bune site-uri ortodoxe (Credo şi Creştin Ortodox) sunt realizate de oameni pasionaţi, nu de BOR. Să nu mai vorbim de inexistenţa BOR pe bloguri. BOR nu ştie să folosească aceste mijloace de comunicare şi atunci le demonizează. Pentru că este mai facil. Nu are o strategie de marketing şi atunci pierde un segment din publicul său potenţial. Public care este câştigat de alte biserici. Sau nu este câştigat de nimeni.

Şi aici ajungem la o altă problemă: BOR nu a înţeles că după 1989 a intrat într-o competiţie. Că nu mai este cultul oficial care beneficiază de poziţia sa de monopol. BOR e în competiţie cu alte biserici (în sensul larg al termenului) care pot atrage public. În plus, BOR are şi concurenţa produselor substitut. Nu trebuie să merg neapărat într-un cult religios. Există organizaţii gen MISA, există Yoga, Zen după cum există ONG-uri unde pot să merg şi să mă implic etc. Problemele BOR se află în lipsa unei strategii de management şi a unei strategii de marketing. Acţiunile sale şi mesajul său vizează doar pe cei vârstnici. Care sunt oarecum nişte "clienţi captivi". Pare ciudat să vorbeşti de religie în termeni de business dar nimeni nu pune BOR să facă profit. Ci doar să adopte din business conceptele care-i permit să-şi îndeplinească misiunea în condiţiile demografice şi socio-culturale actuale.

Tags: , ,

Related posts

Scrisoare deschisă domnului Mircea Cărtărescu

Domnule Cărtărescu,

vă citesc şi vă apreciez foarte mult. Mă gândesc la această scrisoare de peste jumătate de an dar am decis, acum, că este momentul să o scriu. E drept, pe blogul meu, dar sper totuşi că ea va fi preluată de alte bloguri sau publicaţii sau că va ajunge, într-un fel sau altul, la dumneavoastră. În fapt, nu doar dumneavoastră sunteţi destinatarul ei ci toţi ceilalţi intelectuali care scriu într-un ziar sau altul şi care nu pot fi bănuiţi de compromisuri. Recunosc că v-am ales ca destinar principal din două trei motive:

- vă citesc mai des decât pe ceilalţi
- din motive de marketing, numele Cărtărescu fiind, cu sau fără voia dumneavoastră, mai cunoscut decât altele
- situaţia în care vă aflaţi îmi pare mai clară decât a altora

Ce m-a făcut să mă gândesc să vă scriu? Cred că sunteţi, evident fără ca dumneavoastră să doriţi asta, folosit într-un mod impropiu. Cred că articolele dumneavoastră, pe care le citesc în Jurnalul naţional, sunt folosite pentru a legitima. Pentru a da credibilitate unui ziar care se situează evident pe poziţii nu tocmai onorabile (atât politic cât şi moral). Ştiu, aţi declarat-o şi vă cred: Jurnalul naţional nu vă cenzurează în nici un fel. Şi am şi citit asta, articolul Baroane fiind unul din puţinele articole acide la adresa lui Adrian Năstase într-o vreme în care nimeni nu îndrăznea să comenteze (din păcate, acest articol pare a nu mai fi de gasit pe site).

Dar tocmai aici, în această bunăvoinţă, în această lipsă totală de cenzură stă perversitatea cu care – repet, cred eu – sunteÅ£i folosit. Åži, fără să fiu pasionat de scenarii, cred că această folosire este premeditată.

Intraţi, domnule Cărtărescu, la categoria pierderi asumabile pentru cei care impun linia acestui ziar. Aţi fost transformat într-un vector de imagine. Ei se folosesc de adevărurile dumneavoastră pentru a-şi crea imaginea unui ziar echidistant. Pentru a spune: uitaţi, noi nu cenzurăm pe nimeni, noi suntem un spaţiu unde oricine îşi poate spune părerea. Dar nu este aşa.

Adevărurile dumneavoastră sunt înnecate într-o bălăceală a dezinformării prin omisiune, a articolelor tendenţioase, a atacurilor murdare la tot ce ar putea oferi o şansă de însănătoşire a României în care trăiţi. Citiţi articolele publicate în acest ziar după condamnarea comunismului de către preşedintele Băsescu şi spuneţi-mi dacă vă simţiţi mândru de faptul că împărţiţi aceeaşi hărtie şi cerneală cu cei care le semnează şi cu cei care le aprobă.

Nu cred că nu puteÅ£i găsi un alt ziar – mai onorabil – care să vă publice. La limită, puteÅ£i încerca exerciÅ£iul blogului, un spaÅ£iu mai neconvenÅ£ional dar mai plin de viaţă, unde vă veÅ£i găsi suficienÅ£i cititori. Vă pot oferi chiar spaÅ£iu gratuit ÅŸi o instalare de Wordpress pe serverul unde este găzduit blogul meu. E adevărat, scrisul pe blog este un exerciÅ£iu gratuit dar, sincer, nu vă văd animat de interese pecuniare atunci când scrieÅ£i articolele dumneavoastră.

Cred sincer că meritaţi şi merităm să vă produceţi într-un spaţiu mai curat, lipsit de ură şi minciună.

Cu consideraţie,

Later update: Mircea Cărtărescu a semnat alături de mai mulţi intelectuali o scrisoare în care se spune şi:

"Prin comportamentul lor, reprezentantii acestor structuri politice au discreditat in ochii populatiei economia liberala si institutiile democratice ca singure solutii de iesire a Romaniei din marasmul ei istoric. Pentru ei, poporul roman continua sa fie o masa de manevra ce poate fi prostita cu televiziuni si ziare (care, cand nu sunt pur si simplu aservite, traiesc din goana imorala dupa scandal), cu tehnici de intoxicare, cu diversiunea scandalurilor create, cu fluturarea primejdiilor inventate, cu false legalisme".

Adică exact ce face Jurnalul naţional unde domnul Cărtărescu scrie. Un mic clivaj între declaraţii şi fapte, nu-i aşa?

p.s. acest post poate fi preluat, cu specificarea sursei, de către orice alt blog care este de acord cu argumentaţia prezentată. De asemenea, acest post poate fi preluat de orice publicaţie dacă aceasta menţionează ca sursa blogul convex-concav.

Tags: ,

Related posts