Archive for the 'crize existentiale' Category

Am revenit

Am avut nevoie de o mică pauză de blog pentru a putea rezolva proiecte care-mi cereau cu insistenţă atenţia. Am avut curiozitatea să transform această perioadă de tăcere într-un mic experiment: mi-am notat care ar fi fost subiectele despre care aş fi scris dacă aş fi scris.

Într-o ordine aleatorie: pnl, băsescu, vot uninominal care nu va fi, biserica ortodoxă şi noul ei patriarh, psd, despre cum presa ţine în viaţă fantomele din politica românească, cnsas, tvr, bloguri, din nou despre liberali şi băsescu, despre diverşi miniştri, sistem educaţional şi apoi de la capăt.

Despre majoritatea acestor teme trebuia să scriu, într-o altă formă, lucruri pe care le-am mai spus. Sau pe care le-au mai spus alţii. Luna aceasta de pauză de scris dar în care am citit fluxurile RSS de la blogurile şi ziarele pe care le urmăresc m-a lăsat cu convingerea că România este un simulacru de ţară care ne lasă impresia că în ea se întâmplă tot timpul ceva. De efervescenţă. În realitate nu se întâmplă nimic. Nu există progres. Doar descompunere. În acelaşi ritm cu creşterea nivelului de trai. E un loc trist şi fără speranţă. Toleranţa a fost izgonită. Nu mai există coeziune socială ci doar o masă de indivizi care se mişcă necontrolaţi.

M-am întrebat (o fac încă) de ce scriem - noi câţiva care încă combatem? Ne hrănim cu certitudinea sau doar cu speranţa că într-o zi ceva se va schimba în România?

Update: acum am dat peste postul acesta, scris de Underhill care este, şi el, într-o stare identică cu mine.

Tags: ,

Related posts

Blogurile, societatea civilă 2.0

Nu ştiu dacă aţi observat dar societatea civilă a dispărut din România. Să luăm cinci dintre cele mai cunoscute ONG din România:

- Agenţia de Monitorizare a Presei - un site web sub orice critică şi nici o informaţie, nici o luare de poziţie pe evenimente recente. Ultimul eveniment mare tratat este confiscarea de către preşedintele Băsescu a telefonului unei ziariste de la Antene. Ce-aş fi vrut să citesc: o critică a modului în care presa tinde să trateze orice subiect din politică drept un război între palate ceea ce este o formă de manipulare a telespectatorului/cititorului prin omiterea dezbaterii subiectului. O luare de poziţie faţă de TVR unde directorul general opreşte difuzarea unor anchete pe post din cauză că ele atacă politicieni.
- Asociaţia Pro-Democraţia - rămasă la observarea alagerilor europarlamentare şi la urări de la mulţi ani. Ce-aş fi vrut să citesc: despre numirea Noricăi Nicolai şi despre oportunitatea acestei numiri, despre situaţia din TVR, răspunsuri la criticile aduse proiectului APD privind votul uninomina. Ştim, tăcerea e de aur dar nu în cazul societăţii civile.
- Societatea Academică Română - este singura care ia poziţie faţă de numirea lui Nicolai la Justiţie publicând un comunicat al Coaliţiei pentru o Guvernare Curată. În rest, mai nimic cu scuza că Alina Mungiu Pippidi şi Sorin Ioniţă combat prin forţe proprii în diverse publicaţii. Dar ca Alina Mungiu Pippidi şi Sorin Ioniţă, nu ca SAR.
- Grupul pentru Dialog Social - este foarte preocupat de Ştrandul Tineretului şi a rămas cantonat la nivelul anului 2007, condamnarea comunismului. Nimic notabil pe site care să-mi arate că ONG asta există.
- Alianţa Civică - o amintire şi atât. Nu uită să ceară redicrecţionarea a 2% din impozitul pe venit către ONG care nu arată că ar fi făcut ceva după anul 2006.

În concluzie, în 2008 putem declara societatea civilă din România, aşa cum o cunoşteam până acum, moartă. La un asemenea deces, ar trebui să încercăm să vedem şi care ar fi cauzele. La o primă examinare, fără o autopsie atentă, se constată:

- cauza principală este clasa politică românească. Care fiind cancerigenă nu poate conduce decât la deces. Politica românească a distrus societatea civilă prin două mijloace: prin promovarea unor reprezentanţi ai acesteia în funcţii politice (exemplele clasice: Monica Macovei şi Renate Weber) şi prin cointeresarea reprezentanţilor acesteia cu bani/glorie/influenţă/etc (după caz şi persoană). Fără exemple aici pentru a nu fim puşi să dovedim ceea ce toată lumea ştie.
- o altă cauză este că societatea civilă a copiat de la lumea politică tot ce are ea mai prost: modul de organizare orientat în jurul unei autorităţi. Care reprezintă VOCEA, OPINIA prin excelenţă. Acest mod de organizare a lăsat organizaţiile fără voce şi fără vizibilitate în momentul în care au intervenit tentaţiile de la aliniatul precedent.
- presa este un alt ucigaş al clasei politice. Prin prezentarea drept analişti a tot felul de indivizi a căror credibilitate profesională, jurnalistică şi probitate morală este discutabilă. Aş fi curios câte cârţi de specialitate au marii analişti politici şi nu numai perindaţi ca sfintele moaşte pe la televiziunile româneşti? Câte articole publicate în reviste recunoscute de afară?
- o ultimă cauză: laşitatea/dezinteresul (luaţi ce termen vreţi, în funcţie de cât de duri vreţi să fiţi). M-am mai plâns odată că Facultatea de Filosofie are o catedră de etică. Există nişte specialişti în etică aplicată la SNSPA (vorbesc de soţii Miroiu). Există un Institut de Filosofie care arde gazul pe banii publici. Oameni care ar trebui să ia cuvântul. Care să ne spună care sunt implicaţiile etice ale unei decizii politice. Nu am auzit nimic din partea asta. Şi nici nu vreau să-i aud plângându-se că lumea crede că filosofii sunt inutili. Privindu-i, inutilitatea e singurul lucru care-ţi sare în ochi. Filosofia era strict legată de viaţa cetăţii. Decorticăm Republica lui Platon în cheie etică dar despre republica noastră suntem total incapabili să ne exprimăm un punct de vedere.

Bun, vestea că a murit societatea civilă este vestea proastă. Vestea bună este că blogurile au devenit noua societate civilă. Să-i spunem societatea civilă 2.0 Şi vestea şi mai bună, este că - din punctul meu de vedere cel puţin - noua societate civilă este cu mult mai credibilă decât prima. Veţi găsi pe bloguri luări de poziţie rapide la evenimente. Veţi găsi oameni care vor comenta şi vor aduce noi perspective la postarea iniţială. Veţi găsi oameni care au curajul să gândească şi să spună cu voce tare ceea ce cred. Şi mai important, veţi găsi oameni care spun ADEVĂRUL. Şi cel mai important, oameni care nu sunt plătiţi pentru asta.

Dacă aş fi în România, aş prefera să direcţionez cei 2% din impozitul meu către un blog. Şi sper ca o parte din acestea să aibă iniţiativa să se înregistreze ca ONG pentru a putea cere legal cei 2% care acum se duc către ONG care nu fac nimic. I-ar merita cu prisosinţă.

Tags: , ,

Related posts

Statul fundamentalist român

Cine îşi făcea speranţe că Daniel, actualul preafericit al României, va reforma Biserica Ortodoxă va trebui să aştepte mult şi bine. Preafericirea este o stare pentru care îşi trebuie fiinţă. Astfel rişti să înnebuneşti lesne. Iar Daniel se pare că nu prea este vizitat de fiinţă.

Când toţi îl credeam ocupaţi cu strângerea puternică în braţele sale a proiectului său de catedrală monstru, iată că, spre surpinderea generală, Patriarhul şi-a eliberat un braţ pentru a aruca gheoaga patriarhală în capul editurii Polirom care a tradus în română cartea Versetele Satanice ale lui Salman Rushdie.

Devenită brusc purtător de cuvânt al Al Qaeda, BOR susţine că „Versetele“ lezeaza valorile spirituale si simbolurile religioase.

„Exprimindu-si solidaritatea cu comunitatea musulmana din Romania, in contextul aparitiei in limba romana a cartii intitulate «Versetele satanice», Patriarhia Romana dezaproba manifestarile care lezeaza valorile spirituale si simbolurile religioase, indiferent de religia oficiala pe care acestea le exprima“ (aici)

Cu grijă, BOR invocă legea 489 din 2006 care spune că în România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase dar refuză să citeze şi legea fundamentală care spune că libertatea de exprimare este garantată. Apropos, ar trebui văzut dacă legea 489 din 2006 nu este uşor neconstituţională.

Nu este primul atact la BOR la libertatea de exprimare. Piesa de teatru a Alinei Mungiu, Evangheliştii, a fost considerată blasfemie şi a fost intens criticată de înaltele feţe bisericeşti din România.

Puterea BOR în România, care oficial este un stat laic, pare a fi în creştere în ciuda numărului redus de credincioşi care frecventează bisericile şi în ciuda scandalurilor de colaborare cu Securitatea ale înalţilor prelaţi.

Statul român şi-a arătat disponibilitatea de a dona 30 milioane RON (8,5 milioane euro pentru cei pierduţi în moneda naţională) pentru construcţia catedralei, considerată monstruoasă de majoritatea specialiştilor în arhitectură şi urbanism. Ca şi cum nu ar fi de ajuns, parlamentarii români au decis ca statul să suporte jumătate din cheltuielile pentru construcţia catedralei. Adică 200 de milioane de euro.
Ca şi cum nu ar fi destul, o recentă decizie a Ministerului Învăţământului care introduce religia ca materie obligatorie în şcoli. Şi nu oricum ci până în clasa a XII-ea. În loc de cursuri de etică sau de cultură civică, lucruri care lipsesc românilor, ministerul Educaţiei pare mai pasionat de îndoctrinare. Dacă sistemul de învăţământ românesc este atât de prost încât nu vă poate salva creierul, atunci măcar să vă salveze sufletele. Cam asta pare a fi motivaţia lui Adomniţei.

Ce înţelegem de aici? Că România este pe punctul de a deveni un stat fundamentalist ortodox.

Update: şi ca să fiu rău aş spune că asta se întâmplă în plină guvernare liberală.

Tags: , , , ,

Related posts

Un uninominal de care le e ruşine?

Am încercat să caut proiectul de vot uninominal pentru care guvernul şi-a asumat răspunderea. Am început pe site-ul guvernului. Nimic pe prima pagină cu excepţia cultului personalităţii domnului Tăriceanu, cult despre care am mai vorbit. Arhiva temelor de prim plan ne ofera doar discursul premierului la asumarea răspunderii dar nu şi textul proiectului de lege.

Mi-am încercat apoi norocul pe site-ul web al Asociaţiei Pro-Democraţia. Dacă vă aşteptaţi să-l găsiţi pe prima pagină, ca un subiect de interes ce este, vă înşelaţi. Proiectul este rătăcit undeva prin site. Am avut nevoie de trei reprize de căutări pentru a-l putea găsi. Evident, forma finală a proiectului, aşa cum a fost ea prezentată de guvern, nu este.

Concluzia mea este că nici guvernul nu e prea fericit de proiect dar nici Pro Democraţia. Pentru că dacă erau, încercau să-l promoveze. Ceea ce nu fac.

Şi acum, puţină autopromovare. Citiţi mâine de ce este neconstituţională legea votului uninominal aşa cum a fost ea concepută de Pro Democraţia şi guvernul Tăriceanu. Şi nu, nu este vorba de articolul invocat de Băsescu.

Tags: , ,

Related posts

Discriminarea ucide în linişte

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) este foarte rapid în a se sesiza când preşedintele Băsescu face remarci nasoale în spaţiul privat sau glume proaste în spaţiul public. Când este vorba de adevăratele discriminări, cele care fac rău oamenilor, CNCD este brusc foarte ocupat să se autosesize.

Ca exemplu, declaraţiile lui Becali la adresa homosexualilor au plutit liniştite în presă dar nu s-a întâmplat nimic. Aceeaşi presă care a disecat remarca prezidenţială "ţigancă împuţită" la toate emisiunile de analiză ca şi cum s-a înfăptuit o crimă monstruoasă, are cu totul şi cu totul alte standarde când vine vorba de proiectele unui politician de a crea cartiere speciale pentru homosexuali la marginea oraşului. Nu e nimic grav. Declaraţiile au fost făcute de către Becali pe 22 septembrie. CNCD nu are încă nici o reacţie. Se gândeşte.

Discriminarea homosexualilor nu este la primul episod. Ministerul Sănătăţii a făcut un chestionar pentru donatorii de sânge în care erau prezente întrebări despre comportamentul sexual, cu accent asupra celui homosexual, considerat factor de risc. Asta în ciuda statisticilor care arată o creştere a numărului de infestări HIV în cazul românilor heterosexuali. CNCD a decis modificarea chestionarului dar nimeni nu a urmărit să vadă dacă s-a făcut.

Un alt exemplu, grav cu adevărat, este discriminarea unei studente cu handicap. Admisă la Politehnică, în urma unui examen, Silvia Bodorin a fost nevoită să renunţe. Întâi, i s-a refuzat o camera la parter unde putea avea un acces mai uşor, fata deplasându-se într-un fotoliu rulant. Apoi i s-a spus că:

nu am ce sa caut in Politehnica, pentru ca eu nu voi lucra niciodata intr-o uzina. Dar pe fisele de la admitere nu scria nicaieri ca persoanele ca mine au accesul interzis. (Sursa aici)

Iar decanul facultăţii persistă şi declară că

de fapt a fost o greseala la dosarul de inscriere. Nu am fost atenti, cred ca certificatul medical nu a fost facut cum trebuie, a declarat acesta.

Oameni buni, treziţi-vă! Condiţionarea înscrierii la o universitate de prezentarea unui certificat medical este o discriminare! Nu ţi se poate interzice efectuarea unor studii pe motivul că eşti bolnav. Este dreptul meu de a studia. Chiar dacă sunt bolnav!
Nu cunosc nici o universitate din Canada care să ceară prezentarea unui certificat medical pentru a te admite! Dacă e cineva care cunoaşte una în lumea civilizată, să-mi spună.

După mintea creaţă a responsabililor din învăţământul românesc, Stephen Hawking nu ar avea nici o şansă se fie admis dacă i-ar trece prin cap să se înscrie.

Sunt curios dacă CNCD se va sesiza în cazul de la Politehnică. Care ar trebui să fie pusă să plătească daune până rămâne fără buget. Şi să-i oprească doamnei rector din salariu să şi-i recupereze. Până se vor sesiza la asta, CNCD poate se va sesiza legat de site-ul lor web pentru că mă îndoiesc profund că mandatul lor este "să-şi desfăşoarea activitatea în domeniul discriminării".

Tags: , , , ,

Related posts