Mi s-a atras atenţia asupra unei declaraţii a premierului pe tema taxei auto. O declaraţia à la Adrian Năstase. Cum însă domnul Tăriceanu nu are ouă, ne trimite liniştit să-i numărăm maşinile.
"Refuz ca Romania sa devina lada de gunoi a Europei. Iar intre necesitatea de a avea o Romanie curata si de a avea locuri de munca garantate si cea a face servicul celor care se ocupa cu bisnita de masini second-hand, nu am nici o ezitare in a alege prima categorie", a spus Tariceanu. (sursa aici)
Acum, raţionamentul premierului este următorul:
Producătorii auto crează locuri de muncă (multe)
Cine nu crează locuri de muncă (multe) este bişniţar
Importatorii auto second-hand nu creează locuri de muncă (multe)
Importatorii auto second-hand sunt bişniţari
Întrebare: câte locuri de muncă sunt create de importatori de maşini noi? Evident, nu prea multe. Poate mai multe decât cei second hand care nu angajează fate care să-şi reflecte o suprafaţă cât mai mare de piele în caroseriile maşinilor din târgurile auto. Dar clar, mult, mult mai puţine decât un producător. Ceea ce ne permite să continuăm raţionamentul şi să tragem concluzia că:
importatorii auto de maşini nou sunt bişniţari.
Doar că ei, importatorii auto de maşini noi au în premier un coleg de bişniţă. Avantaj ei. În plus, premierul este liberal, adică vârful de lance al economiei de piaţă. Care economie de piaţă? A lor evident. Pe care şi-o încurajează şi protejează sub privirile tâmpe ale unei Europe care a avut iluzia să creadă că, după ce PSD a pierdut puterea, România a devenit brusc frecventabilă.
Alte citate savuroase din gândirea premierului, demnă de orice socialist (sursa: Ziua)
"Romania are nevoie de politicieni curajosi, care sa se lupte pentru interesele Romaniei, nu de politicieni fricosi, care sa-si schimbe opinia la prima incruntare din partea UE. (hohote de râs, aplauze prelungite n.m.) Cred ca sunt momente in istoria unui popor cand acesta trebuie sa aiba curajul sa spuna si nu unor masuri care ii afecteaza viata pe termen lung". Dacă premierul, care ultima dată s-a răzgândit săptămâna trecută după ce şi-a chemat toţi ziariştii la guvern să aibă şi aceştia de unde pleca acasă, ne dă lecţii de consecvenţă, chiar că România şi-a pierdut reperele
"Sunt zeci de mii de romani, femei si barbati care, la sfarsitul fiecarei luni, duc acasa la familiile lor banii pe care ii castiga muncind cinstit in aceasta industrie. In momentul in care noi vom lasa ca in Romania sa intre fara nici o opreliste toate masinile second-hand din Europa, puteti fi siguri ca acesti romani isi vor pierde aceste slujbe". Cu alte cuvinte, chestiile ale numite competivitate, concurenţă, piaţă liberă, inovaţie şi tot ceea ce liberalismul a adus în lume sunt nişte chestii de care ne putem dispensa oricând. E suficient pedigreeul Brătienilor. Cât despre alte lecturi din clasici liberali sau discuţii despre libertarianism: mofturi. Are cineva un Adam Smith pentru premier?
Tags:
liberalism,
tariceanu,
taxa-auto
Related posts
Published on March 13, 2007
in business.
Când citeşti ştiri despre cele două miliarde de euro pe care românii trebuie să le plătească din buzunar pentru că aşa a decis Guvernul să acopere incompetenţa din societăţile de stat, îţi dai seama de inutilul consum de energie pe dezbaterea dintre Băsescu şi Tăriceanu. Cred că ar fi mai util să vorbim despre continuitate. Despre continuitatea în incompetenţa şi despre continuitatea în generozitatea suspectă a statului, la limita penalului, indiferent de doctrina clamată de premierii care s-au perindat.
Continuitatea în incompetenţă are în România două paliere. Pe unul se găsesc managerii, aceşti baieţii deştepţi dar lipsiţi de pregătire care conduc spre faliment societăţile de stat, spre gloria şi beneficiul viitorilor cumpărători. Pe celălalt palier se găseşte Guvernul care îi tolerează în funcţie pentru a acoperi de la ei diverse nevoi de finanţare pentru partidele aflate la putere. Până la urmă, Guvernul, cât de abstract pare el ca instituţie e alcătuit din persoane care sunt afliliate la un partid sau altul. Când citim despre ordonanţa Guvernului Tăriceanu, dată pe furiş pentru a nu afla UE (da, tot aia despre care premierul spune că sunt partenerii săi privilegiaţi) înţelegem că situaţii cum a fost cea de la Gorj nu sunt izolate. Ele probabil se repetă de la nivel local la nivel central, din administraţie în administraţi şi cred că toate partidele aflate la putere au beneficiat sau beneficiază de această portiţă. Pentru că altfel nu-mi pot explica de ce guvernele tolerează prostia la cote atât de alarmante.
Guvernele României au fost totdeauna tolerante cu prostia şi incompetenţa. Guvernele au tolerat jaful din societăţile de stat deşi s-au bătut în piept cu programe de guvernare nemiloase la adresa incompetenţei, cu programe despre eficienţa cheltuielii banilor de la buget. Pe de altă parte, guvernaţii sunt solidari în culpă cu aceşti manageri pe care i-a numit şi i-a lăsat să zburde, necontrolaţi, prin banii publici. De aici şi graba cu care ordonanţele de urgenţă sunt votate în secret pentru a acoperi pagubele. Nu este acoperită doar incompetenţa managerilor ci şi a lor.
Nu ştiu exact cifrele, dar se pare că cele două miliarde euro acoperiţi de la buget reprezintă totalul privatizărilor din sectorul energetic. Pe scurt, e ca şi cum România a dat toate societăţile energetice privatizate pe gratis. Efortul bugetar pentru fiecare salariat este de 444 Euro, conform calculelor Evenimentul zilei. Ceea ce înseamnă că pentru circul politic pe care nu-l merită, românii plătesc foarte scump biletul pentru a asista la reprezentaţie.
Ca un P.S. - Lavinia Şandru este de o prostie înduioşătoare când sesizează Corpul de Control al Premierului legat de această ordonanţă. Poate nu a aflat, dar Guvernul a adoptat ordonanţa şi nu a simţit, la acel moment, nevoia de a ancheteta ceva.
Tags:
energie,
societatii-de-stat,
stergere-datorii
Related posts
România tinde să transforme cenuşiul rămas de pe vremea lui Ceauşescu într-un peisaj colorat de buline. După bulinele aplicate clădirilor cu risc seismic ridicat, a venit vremea universităţilor. Acestea vor primi buline roşii, galbene şi verzi în funcţie de încrederea pe care studenţii le-o acordă. Roşu înseamnă încredere limitată, verde înseamnă multă încredere.
Această idee colorată dar imbecilă la maximum a venit aşa cum vin toate ideile colorate şi imbecile în România: de la o agenţie înfiinţată special pentru a veghea la calitatea învăţământului românesc. Comisia are numele pompos de Agenţia Română de Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) spre bucuria firmelor care fac plăcuţe şi cărţi de vizită.
Care sunt problemele cu decizia ARACIS?
1. Încrederea? Cum măsori încrederea? Printr-un sondaj de opinie? Făcut unde? În rândul studenţilor? Cred că o să aveţi de dat doar buline verzi pentru că mă îndoiesc că majoritatea studenţilor dintr-o universitate vor declara că învaţă într-un loc lipsit de încredere. Dacă nu întrebaţi studenţii, sondajul e lipsit de relevanţă.
2. Cel mai probabil, membrii comisiei spun încredere dar se gândesc la calitatea procesului educaţional. Atunci să le urăm membrilor comisiei bun venit în economia de piaţă. Nu vor schimba ei calitatea învăţământului universitar prin aplicarea de buline pe antetele universităţilor ci economia de piaţă ar trebui să rezolve asta. Dacă studenţii nu văd încă unde se învaţă şi unde există impostură, atunci să fie sănătoşi şi să stea în şomaj cu diplomele în buzunar. Dacă unele universităţi vor păstra aceeaşi inadaptare la cerinţele de pe piaţa forţei de muncă atunci vom vedea o migrare a studenţilor spre universităţi care vor oferi studii de calitate şi drept efect posibilitatea găsirii unui loc de muncă mai bine plătit.
3. Unul din criteriile de evaluare va fi legat de câţi absolvenţi vor lucra în domeniul lor. Procentul acestora trebuie să fie de minim 50% pentru ca o universitate să primească un calificativ bun. Cu scuzele de rigoare, menirea universităţilor este educaţia, nu alergatul după absolvenţi pentru a vedea unde lucrează fiecare. Ce înseamnă a lucra în domeniu? Un medic care se angajează la o companie farmaceutică este considerat a fi în domeniul său? La prima vedere, da. Dar dacă el este angajat ca director de relaţii publice? Sau ca reprezentant medical (pe româneşte în vânzări) este angajat în domeniul său de activitate? ARACIS vrea ca universităţile să contacteze absolvenţii la şase luni de la terminarea studiilor pentru a vedea unde lucrează fiecare. Doar că nu există nici o lege care să mă oblige, ca absolvent, să răspund la un chestionar de opinie. După cum nu există nici un mijloc de a verifica răspunsurile primite.
Ca exemplu, universităţile din Canada au statistici privind intrarea pe piaţa de muncă a absolvenţilor proprii. Acestea sunt făcute însă prin sondaj (unde participarea nu este obligatorie) şi pe baza datelor oferite de asociaţiile absolvenţilor.
4. O altă problemă este aplicarea acestor calificative universităţii în ansamblu. O universitate poate avea 10 facultăţi unde prostia se premiază printr-o diplomă de licenţă şi două facultăţi unde chiar se învaţă. Cele două facultăţi bune se vor trezi cu un vot de blam din cauza celorlalte ceea ce nu este corect.
5. Nu în ultimul rând, decizia de a îmbulina facultăţile este de un ridicol absolut care va fi rapid sancţionat de agenţiile de presă în căutare de ştiri insolite pentru a-şi amuza clienţii. Poate că înainte de a întreba o universitate unde se mai predă în lume cursul X (aşa cum ameninţător declară preşedintele ARACIS) mai bine ar răspunde el la întrebarea unde în lume se mai dau buline universităţilor.
Tags:
educatie,
Universitati
Related posts
Industria publicităţii online în .ro e ca o gogoaşă de pe vremea lui Ceauşescu. Adică frumoasă, mare dar goală pe dinăuntru. Banii se învârt aiurea pentru că şi clickurile se învârt aiurea. Fiecare îi fură căciula celuilalt care ştie că a rămas descoperit dar se face că nu vede.
M-am gândit la asta când navigam eu prin site-ul Cotidianul care mi-a servit un banner la Vodafone. Cu sunet, că aşa ştiu advertiserii şi creativii să deranjeze clientul durându-i fix în părţi de voinţa acestuia de a nu fi deranjat cu un sunet pe care nu-l vrea să-l audă. Să presupunem însă că au tot dreptul să-şi vândă produsele cum vor ei, chiar şi cu sunet. Citesc ziarul fără să plătesc abonamentul, dar totul are un cost pe lumea asta.
Am dreptul şi eu să opresc sunetul. Bannerul, ca semn de respect pentru client, avea chiar şi un buton pentru asta. Click şi minune: sunetul se opreşte dar şi eu ajung în site-ul Vodafone de unde ies în următoarele trei secunde pentru că nu acolo voiam să ajung.
Morala: Vodafone a plătit ca fraierul pentru o afişare click care nu i-a adus nimic (înjurăturile nu se pun). Cotidianul a încasat ceea ce Vodafone a plătit, deşi nu i-a oferit acestuia nimic. Regia de publicitate care administrează spatiul pentru Cotidianul a încasat şi ea un procent din plata făcută de Vodafone. Uite cum nimicul se dovedeşte a fi foarte profitabil. La sfârşitul anului raportăm profituri în creştere, mai mulţi utilizatori bla bla bla. Tot înainte !
P.S. am dat refresh şi am testat bannerul de trei ori. De fiecare dată s-a întâmplat acelaşi lucru. Aşa că nu-mi spuneţi că nu există.
Tags:
publicitate-online,
vodafone
Related posts
Blogurile au devenit interesante pentru Realitatea TV care a ales o altă cale decât cea tradiţională de a intra în new media. Adică nu şi-a pus ziariştii să-şi facă un blog ci a oferit această posibilitate vizitatorilor site-ului, în special utilizatorilor de forum. Platforma folosită este Drupal. Nu sunt încă mulţi utilizatori dar multe din posturile care există beneficiază de un număr însemnat de comentarii.
Un proiect care ar trebui urmărit, să vedem cam ce impact o să aibă. Pare mai degrabă ceva menit să ajungă social networking decât blog network date fiind diferenţele de calitate dintre bloguri. Vom vedea.
Tags:
blog-network,
realitatea-tv
Related posts
Latest Comments