Am avut nevoie de o mică pauză de blog pentru a putea rezolva proiecte care-mi cereau cu insistenţă atenţia. Am avut curiozitatea să transform această perioadă de tăcere într-un mic experiment: mi-am notat care ar fi fost subiectele despre care aş fi scris dacă aş fi scris.
Într-o ordine aleatorie: pnl, băsescu, vot uninominal care nu va fi, biserica ortodoxă şi noul ei patriarh, psd, despre cum presa ţine în viaţă fantomele din politica românească, cnsas, tvr, bloguri, din nou despre liberali şi băsescu, despre diverşi miniştri, sistem educaţional şi apoi de la capăt.
Despre majoritatea acestor teme trebuia să scriu, într-o altă formă, lucruri pe care le-am mai spus. Sau pe care le-au mai spus alţii. Luna aceasta de pauză de scris dar în care am citit fluxurile RSS de la blogurile şi ziarele pe care le urmăresc m-a lăsat cu convingerea că România este un simulacru de ţară care ne lasă impresia că în ea se întâmplă tot timpul ceva. De efervescenţă. În realitate nu se întâmplă nimic. Nu există progres. Doar descompunere. În acelaşi ritm cu creşterea nivelului de trai. E un loc trist şi fără speranţă. Toleranţa a fost izgonită. Nu mai există coeziune socială ci doar o masă de indivizi care se mişcă necontrolaţi.
M-am întrebat (o fac încă) de ce scriem - noi câţiva care încă combatem? Ne hrănim cu certitudinea sau doar cu speranţa că într-o zi ceva se va schimba în România?
Update: acum am dat peste postul acesta, scris de Underhill care este, şi el, într-o stare identică cu mine.
Tags: bloguri, romania
1 Response to “Am revenit”