Archive for October, 2007

De ce a fost cenzură la TVR

Scandalul mitei primite de ministrul liberal Decebal Traian Remeş a fost rapid transformat de liberali şi de media care-i serveşte într-un scandal legat de dreptul TVR de a difuza sau nu imaginile. Să încercăm să explicăm de ce decizia directorului general, Alexandru Sassu, de a interzice difuzarea celei de-a doua părţi a casetei este un act de cenzură şi, mai mult este ilegal.

Întâi, Legea 41 din 1994 privind organizarea TVR spune următoarele (scuze pentru citatele lungi, dar e mai clar aşa ceea ce vreau să spun)

Art. 8(1) Autonomia şi independenţa editorială a serviciilor publice de radiodifuziune şi de televiziune sunt garantate prin lege, iar programele acestora sunt ocrotite de orice ingerinţe ale autorităţilor publice, precum şi de influenţele oricăror partide, formaţiuni social-politice, sindicale, organisme comerciale şi economice sau grupuri de presiune.
(2) Nu constituie ingerinţe aplicarea normelor obligatorii stabilite de Consiliul Naţional al Audiovizualului, în condiţiile Legii audiovizualului nr 48/1992

Ok. Să luăm o pauză şi să vedem ce înseamnă asta.

Articolele de mai sus, garantează independenţa editorială a televiziunii. Ceea ce înseamnă că managementul TVR, reprezentant de Consiliul său de Administraţie nu poate dicta linia editorială a emisiunilor şi nu le poate spune reporterilor şi redactorilor cum să-şi facă meseria. Mai mult, avem şi

Art. 10
(1) Personalul de specialitate din serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune se află, pe toată durata contractului de muncă, sub protecţia prezentei legi.
(5) Statutele vor cuprinde în mod obligatoriu norme care să garanteze:
a) apărarea ziariştilor şi a celorlalţi realizatori de emisiuni faţă de încercările de a li se ştirbi independenţa profesională şi de a li se leza drepturile;

Asta întăreşte ceea ce am afirmat mai sus, legiuitorul încercând să întărească independenţa editorială a anagajaţilor TVR.

Acum, decizia de a nu se difuza al doilea film a fost luată de Alexandru Sassu, politician PSD numit la conducerea TVR de către PNL şi PSD pe vremea când între cele două partide era o armonie celestă. Domnul Sassu este preşedintele CA al TVR. Are o funcţie managerială. Ceea ce înseamnă că nu are atribuţii pe linia editorială a TVR. Pentru a nu exista dubii, iată care sunt atribuţiile pe care i le conferă legea domnului Sasu:

Art. 28. Directorul general are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a) asigură, împreună cu comitetul director, conducerea curentă a societăţii;
b) dispune, controlează şi răspunde de executarea hotărârilor consiliului de administraţie, precum şi a convenţiilor încheiate de societate;
c) aprobă, la propunerea comitetului director, normative, regulamente şi instrucţiuni de serviciu pentru exploatarea, întreţinerea, siguranţa în funcţionare şi utilizarea reţelelor proprii de emiţătoare şi relee, a echipamentelor din dotare, proiectarea şi repararea construcţiilor şi a tuturor utilajelor din dotarea societăţii, precum şi pentru operaţiunile comerciale, financiar-contabile specifice, recrutarea, pregătirea şi perfecţionarea personalului;
d) aprobă angajarea şi concedierea personalului societăţii şi numeşte şefii departamentelor şi conducătorii unităţilor direct subordonate, după concurs, în condiţiile legii;
e) aprobă, în condiţiile legii, angajarea de specialişti, pe termen limitat, pentru efectuarea de studii, lucrări, determinări şi altele asemenea, necesare societăţii;
f) aprobă participarea şi mandatul delegaţiilor la reuniuni interne sau internaţionale, întâlniri de afaceri sau studii de interes pentru societate;
g) exercită orice alte atribuţii care îi revin din prevederile legale şi din regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat de consiliul de administraţie şi aprobă orice alte măsuri privind activitatea societăţii.

Eu nu văd nici o prevedere în legea de organizare a TVR care să-i permită domnului Ssasu să ia decizii editoriale cum ar fi ce intră şi ce nu intră pe post. Ceea ce este normal.

Să amintim şi că CNA nu a constatat încălcarea unei legii de către TVR atunci când a difuzat prima parte a casetei:

„Editorii de la Stirile TVR trebuie sa fie cei care isi asuma responsabilitatea difuzarii sau nedifuzarii acelor imagini, o decizie administrativa a conducerii ar alimenta suspiciunile privind imixtiunea politicului, chiar cenzura”. (Gelu Trandafir, membru CNA, citat de HotNews)

Bun. Revenind la gestul domnului Sassu de a interzice difuzarea unei informaţii de interes public, constatăm că el a încălcat legea de oganizare a TVR şi şi-a depăşit prerogativele. Actul domnului Sassu intră fără echivoc la capitolul cenzură. Iar tăcerea complice a PSD-ului condus de Geoană intră la favorizarea infractorului. PSD l-a propus pe domnul Sassu şi nu am auzit vreo declaraţie de desolidarizare, vreo critică, ceva. Domnul Geoană preferă duplicitatea în care PSD bălteşte de amar de vreme.

Iată un citat dintr-un interviu acordat de Alexandru Sassu, după numire, în Evenimentul zilei:

Problema intotdeauna a fost aceeasi: de fiecare data, televiziunea a fost acuzata ca face jocul puterii. Repet: venind din acest mediu, stiu foarte bine cum pot fi contracarate astfel de jocuri.
In orice caz, pot sa spun ca, daca va fi vreodata o discutie de tipul acesta, cred ca nu voi continua sa ocup aces post. Atunci cand vor aparea presiuni politice si vor trece dincolo de limita pe care eu, personal, as putea sa o accept, am sa plec.

Decizia domnului Sassu arată că limita pe care el o poate accepta este sus, foarte sus.

Tags: , , , , , ,

Related posts

Adevăratul papion european al domnului Tăriceanu

Probabil că vă mai amintiţi despre modul în care liberalii, cu liderul lor cu tot, ni s-au tot prezentat ca fiind europeni spre deosebire de ceilalţi politicieni, nişte balcanici fără fineţe. Liberalii au adoptat o vreme şi papionul pentru a-şi marca distincţia europeană.

Am scris atunci că europenismul liberalilor este unul de faţadă. (De altfel, premierul a uitat brusc de papion amânând alegerile europene pentru că aşa îi pica lui bine). Iar o altă confirmare a venit din nou astăzi când s-a răţoit la un comisar al Uniunii Europene la fel de balcanic cum crede el că sunt adversarii săi.

O sa ii fac si o scrisoare acestui domn comisar si am sa-l rog sa aiba bunavointa, inainte de a se pronunta in public, sa se informeze de la sursa. Guvernul ii sta la dispozitie, daca are anumite preocupari in aceasta privinta.

Nu accept sa mi se dea lectii, va spun foarte clar, indiferent de cine, chiar si de la Bruxelles. In primul rand sa se uite la ei acolo si apoi sa faca analize si sa dea sfaturi (sursa Hotnews).

Premierul uită că România, ca membră a Uniunii Europene, are şi obligaţii nu doar drepturi. Este în schimb gata să dea el lecţii oricui. Tonul arogant al formulării, lipsa oricărei diplomaţii ne arată că premierul Tăriceanu este o cauză pierdută pentru Europa. Şi că portul papionului de către un astfel de domn este echivalentul unui plagiat.

Ancorat în strategii pe termen scurt, a se citi supravieţuirea sa imediată, guvernul Tăriceanu este incapabil să se concetreze pe obiective pe termen mediu şi lung. Iar unele dintre aceste obiective sunt legate de îndeplinirea unor condiţii impuse de aderarea la UE.

Nervii domnului Tăriceanu pe bietul comisar european pentru energie, Andris Piebalgs, sunt de fapt nervii omului care este încurcat de UE în demersul său de supravieţuire. Dincolo de supărările energetice, UE nu vede nici s-o pici cu ceară genialitatea domnului Chiuariu, cel mai incopentent ministrul al Justiţiei din istoria post-decembristă a României şi nici performanţele României în agricultură dând României un ultimatum în acest domeniu. Camuflarea partidelor în spatele ideii că au fost mai mulţi miniştri ai agriculturi în Guvernul Tăriceanu are o singură problemă: cum se poate explica logic că UE a eliminat steguleţele roşii în timpul mandatului lui Flutur pentru a ajunge în câteva luni să bată cu clauza de salvgardare în masa guvernului?

Tags: , , , ,

Related posts

Un guvern compromis care refuză compromisul

Respingerea moţiunii este un succes pentru Tăriceanu. Nu unul pentru PNL care va ieşi slăbit într-un final. Premierul putea să-şi savureze victoria cu declaraţii mai deştepte fără să bată câmpii cu graţie.

„Nu suntem dispusi sa facem compromisuri numai pentru a ramane la putere. Putem sa servim la fel de bine Romania si din opozitie”, a declarat liderul PNL. 

Premierul anunţase cu puţin timp înainte că,

“Dacă această moţiune nu va trece, am intenţia să demarez începând de mâine con­sultările cu toate partidele (…) pe propunerea care vizează devansarea aplicării majorării pensiilor începând din acest an”

Ceea ce oricum am interpreta-o arată intenţia premierului de a face un compromis (lucru de altfel normal în politică).  Să nu uităm că guvernul premierului Tăriceanu a făcut compromisuri uriaşe pentru a rămâne la putere (deşi minciuna cu zâmbetul pe buze pare a fi a doua natură a premierului). Să amintim jocurile de culise cu PSD şi aplicarea cu generozitate a măsurilor de stânga ale acestui partid spre disperarea organismelor financiare internaţionale.

Şi nu în ultimul rând, cineva să-i aducă aminte premierului că tocmai conduce un guvern minoritar, cu o susţinere din ce în ce mai mică. Şi că un guvern minoritar nu poate guverna fără a face compromisuri.

p.s. de toată jena circul cu votul secret (mulţumim pentru transparenţă domnule Bogdan Olteanu; vă mai aşteptăm pe la noi) şi filmarea lui. Într-o democraţie, votul parlamentarilor trebuie să fie transparent. Iar opţiunea celor care votează contra partidului trebuie respectată. Unanimitate avea doar Ceauşescu. Poate află şi domnul Geoană şi domnul Boc asta.

Tags: ,

Related posts

Discriminarea ucide în linişte

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) este foarte rapid în a se sesiza când preşedintele Băsescu face remarci nasoale în spaţiul privat sau glume proaste în spaţiul public. Când este vorba de adevăratele discriminări, cele care fac rău oamenilor, CNCD este brusc foarte ocupat să se autosesize.

Ca exemplu, declaraţiile lui Becali la adresa homosexualilor au plutit liniştite în presă dar nu s-a întâmplat nimic. Aceeaşi presă care a disecat remarca prezidenţială "ţigancă împuţită" la toate emisiunile de analiză ca şi cum s-a înfăptuit o crimă monstruoasă, are cu totul şi cu totul alte standarde când vine vorba de proiectele unui politician de a crea cartiere speciale pentru homosexuali la marginea oraşului. Nu e nimic grav. Declaraţiile au fost făcute de către Becali pe 22 septembrie. CNCD nu are încă nici o reacţie. Se gândeşte.

Discriminarea homosexualilor nu este la primul episod. Ministerul Sănătăţii a făcut un chestionar pentru donatorii de sânge în care erau prezente întrebări despre comportamentul sexual, cu accent asupra celui homosexual, considerat factor de risc. Asta în ciuda statisticilor care arată o creştere a numărului de infestări HIV în cazul românilor heterosexuali. CNCD a decis modificarea chestionarului dar nimeni nu a urmărit să vadă dacă s-a făcut.

Un alt exemplu, grav cu adevărat, este discriminarea unei studente cu handicap. Admisă la Politehnică, în urma unui examen, Silvia Bodorin a fost nevoită să renunţe. Întâi, i s-a refuzat o camera la parter unde putea avea un acces mai uşor, fata deplasându-se într-un fotoliu rulant. Apoi i s-a spus că:

nu am ce sa caut in Politehnica, pentru ca eu nu voi lucra niciodata intr-o uzina. Dar pe fisele de la admitere nu scria nicaieri ca persoanele ca mine au accesul interzis. (Sursa aici)

Iar decanul facultăţii persistă şi declară că

de fapt a fost o greseala la dosarul de inscriere. Nu am fost atenti, cred ca certificatul medical nu a fost facut cum trebuie, a declarat acesta.

Oameni buni, treziţi-vă! Condiţionarea înscrierii la o universitate de prezentarea unui certificat medical este o discriminare! Nu ţi se poate interzice efectuarea unor studii pe motivul că eşti bolnav. Este dreptul meu de a studia. Chiar dacă sunt bolnav!
Nu cunosc nici o universitate din Canada care să ceară prezentarea unui certificat medical pentru a te admite! Dacă e cineva care cunoaşte una în lumea civilizată, să-mi spună.

După mintea creaţă a responsabililor din învăţământul românesc, Stephen Hawking nu ar avea nici o şansă se fie admis dacă i-ar trece prin cap să se înscrie.

Sunt curios dacă CNCD se va sesiza în cazul de la Politehnică. Care ar trebui să fie pusă să plătească daune până rămâne fără buget. Şi să-i oprească doamnei rector din salariu să şi-i recupereze. Până se vor sesiza la asta, CNCD poate se va sesiza legat de site-ul lor web pentru că mă îndoiesc profund că mandatul lor este "să-şi desfăşoarea activitatea în domeniul discriminării".

Tags: , , , ,

Related posts

Autonomia universitară de stat

Ce ma enervează pe mine la România (dar nici Europa nu e mai brează), după ce am gustat din alt continent, este cum lumea se uită încă la stat ca la un tătic protector care trebuie să ne lege şireturile, să ne dea mură-n gură şi să ne treacă strada. Nu neapărat în ordinea asta. Iar tătălui îi place să facă pe grijuliul. Iată un exemplu din minunatul .ro:

Specializarile facultatilor se infiinteaza dupa nevoile profesorilor, recunoaste Secretarul de Stat pentru Invatamant Superior, Dumitru Miron. Infiintarea calificarilor, spune secretarul de Stat, va reforma sistemul de invatamant superior. Nu va mai exista acest evantai de specializari cu nume exotice. Cadrul National al Calificarilor va avea statut de lege si Universitatile vor fi obligate sa il respecte. Va modifica programa de invatamant si ne vom apropia de tinta invatamantului: specializarea pentru piata muncii”. (HotNews)

De ce naiba trebuie să vină statul să-ţi explice cum trebuie să-ţi organizezi programa, nu ştiu. Universităţile româneşti au urlat atâta după autonomie iar acum când o au e nevoie să vină statul să le spună cum trebuie să o folosească. Universităţile româneşti sunt autonome când e vorba de nivelul taxelor, când e vorba de protejat profi incompetenţi, când e vorba să mai rateze două-trei promoţii de studenţi. Când e vorba de răspundere, când este vorba de făcut job-ul pentru care primesc fonduri, atunci nu mai sunt autonome. E nevoie de stat să le treacă strada.

În timpul acesta, românul încă suferă de o boală transmisibilă de pe vremea comunismului: el crede că avem un foarte bun învăţământ. Poate companiile ar trebui, dacă tot se plâng de calitatea forţei de muncă, să le împingă puţin de la spate. Să anunţe pe site-urile lor de unde recrutează. Să anunţe că programa la universitatea x este o catastrofă. Şi că le costă prea mult să ia un om şcolit acolo pentru că trebuie să investească prea mult în training.

Şi poate ar trebui să ne întrebăm de ce cele mai multe universităţi bune din lumea asta nu sunt gratuite.

Tags: ,

Related posts