Conflictul dintre PNL şi PD nu are prea multe explicaţii logice. PD este pedepsit de liberali pentru că este partidul care l-a dat pe Băsescu. Chiar daca PD-ul a stat disciplinat lângă PNL, chiar dacă nu a susţinut mai mult (aşa cum se aştepta toată lumea) PLD, chiar dacă nu a încălcat protocolul coaliţiei şi a discutat cu liberalii toate problemele. Liberalii declară pe toate drumurile ce bine se înţeleg ei cu PD. În ziua următoare, iau o măsura exact contrară a ceea ce declară. Dacă PD este duplicitar pentru că a susţinut şi iniţiativele preşedintelui, atunci PNL este la fel de duplicitar pentru că una declară, alta face. Unii uită, dar o să le reamintesc, că scandalul actual din coaliţie a plecat de la o încălcare a unei decizii adoptate de Alianţa DA: convocarea alegerilor anticipate a fost decisă în egală măsură de PNL şi PD. Premierul Tăriceanu a anulat această decizie de unul singur. Mă rog, nu chiar de unul singur ci la insistenţele domnului Patriciu, bolnav ca tot românul de scenarii.
În aceste zile, acuzaţia cea mai importantă adusă PD ţine tot de duplicitate şi anume i se repoşează acestui partid că nu este solidar cu deciziile premierului. Am mai discutat despre asta în nişte comentarii la un alt post. O să reiau într-o altă formă exemplele de acolo pentru că le consider foarte bune.
Un guvern funcţionează ca orice altă instituţie. Ca orice altă firmă. Lipsa de performanţă a unei firme sau lipsa de performanţă a unui guvern are, în esenţă, aceeaşi cauză: un management defectuos. O firmă (şi vorbim de firme mari, nu de companii cu 3 angajaţi) este condusă de un manager. Acesta impune firmei o viziune. Viziune care este tot timpul pusă în practică de o echipă şi controlată de un consiliu de administraţie. Managerul este, de regulă, parte a echipei şi parte a consiliului de administraţie. Premierul este un manager general. Programul de guvernare este similar unui business plan. Fiecare ministru, parte a echipei sale, este manager pe un subdomeniu de activitate. În momentul în care premierul acceptă pe cineva în echipă, pleacă de la convingerea că acel cineva este competent. Premierul deleagă responsabilităţi către miniştrii săi.
O astfel de organizaţie este guvernată de două principii: cel al solidarităţii şi cel al răspunderii. Miniştrii îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce fac (răspundere) şi aderă la viziunea premierului (solidaritate). La aceste două principii se mai adaugă unul care este subînţeles: legalitatea acţiunilor. Toate trei (şi neapărat toate trei) se pun în slujba realizării viziunii managerului. Să numim această regulă, regula celor trei principii.
Una din greşelile frecvente pe care o poate face un manager este să neglijeze unul din aceste trei principii. Să presupunem că el are o viziune, are un business plan bun şi un seviciu/produs bun cu o piaţă suficient de mare. Are tot ce-i trebuie pentru a reuşi. Şi totuşi avem exemple de falimente răsunătoare (Enron) sau de întreprinderi cu probleme uriaşe (Cisco, HP, defuncta Arthur Andersen) care au ca şi cauză eliminarea unuia dintre cele trei principii enunţate mai sus. Trebuie spus (şi asta nu ca să-mi confirm teoria ci pentru că aceasta este realitatea) că regula celor trei principii este încălcată din cauza că managerii impun membrilor echipei lor primatul solidarităţii. Dar nu acest principiu primează.
O firmă are anumite condiţionării. Cadrul legal este unul dintre ele. Prin urmare, legalitatea acţiunilor este principiul care primează. Din cele două principii rămase, următorul ca importanţă este cel al răspunderii. De ce? Pentru că atunci când delegi o sarcină o delegi către cineva pe care îl consideri compentent pe subdomeniul respectiv. Că el este marketing, finanţe, HR sau, în cazul unui guvern, justiţie, finanţe, apărare etc. Recunoscând această competenţă, recunoşti în acelaşi timp o lipsă de competenţă: a ta în domeniul respectiv. E normal deci să consideri că acea persoană ştie ce face şi că îşi asumă responsabilitatea pentru deciziile sale. Principiul solidarităţii vine ultimul. Traseul în luare unei decizii este conturat dintr-o serie de întrebări: este această decizie legală? îmi asum răspunderea pentru această decizie? (adică această decizie intră în sfera competenţelor mele? pentru că pot fi decizii legale dar care nu ţin de competenţa mea şi, în consecinţă, nu mi le pot asuma). Ultima întrebare pe care trebuie să mi-o pun este: contribuie această decizie legală şi pentru care sunt răspunzător la realizarea viziunii propusă de managerul meu, viziune cu care sunt solidar?
Nu suntem solidari într-o întreprindere cu persoane ci cu viziunea despre întreprindere a unei persoane. Întreprinderea este deasupra managerului său. Pentru că o întreprindere (o altă chestie clasică de management) trebuie să vizeze perenitatea. Ea trebuie să supravieţuiască managerului. De multe ori, creşterea unei întreprinderi necesită schimbarea managerului. Cazul Apple care s-a dispensat la un moment dat de Steve Jobs, fondatorul ei, este relevant.
Revenind la cazul guvernului şi reproşului lipsei de solidaritate adus de premier unor miniştri pentru că nu au semnat anumite decizii: este un reproş fals. Acei oameni au fost puşi acolo de către premier pentru ca ei să vegheze la respectarea regulii celor trei principii. Iar respectarea acestei reguli se face punând cele trei întrebări de mai sus şi respectând ordinea lor. Invocarea primatului solidarităţii este o greşeală de management. Iar premierul o face în ultimele zile gonit din spate de setea de sânge a partidului său. Dar el reprezintă ca manager interesele tuturor acţionarilor. Nu doar interesele din jurul PNL.
Tags: business, guvernare, solidaritate, tariceanu
toate bune si frumoase pana ieri cand dl Berceanu ministru al guvernului l-a atacat pe primul ministru printr-o declaratie politica.
pai atunci, cand functioneaza solidaritatea?
Aş fi de acord cu ideea ta dacă am putea face o disticţie între PD şi Traian Băsescu. A omite atacurile preşedintelui la adresa PNL şi a lui Călin Popescu Tăriceanu începute din chiar primul interviu ca preşedinte mi se pare însă la fel de lipsit de principialitate. Nu poţi să-l desparţi pe Traian Băsescu de PD şi invers. PD poate juca liniştit rolul partenerului "cinstit şi onest" al "nesimţiţilor de liberali" atâta vreme cât Traian Băsescu face "the dirty job".
De asemenea, se omite faptul că nici Traian Băsescu, nici PD nu au GARANTAT OFICIAL păstrarea status quo-ului (adică premier PNL). Din câte îmi aduc eu bine aminte, din contră Traian Băsescu a spus, textual, "Nu Călin, tu nu vei mai fi premier". DE AICI au pornit suspiciunile liberalilor şi s-au distrus relaţiile în Alianţă.
Dacă tot vorbim de principii, hai să aplicăm aceste principii TUTUROR, nu doar unei singure părţi.
"Pedismul este doctrina si practica baietilor destepti din politica romaneasca de dupa 1990. Domnul Berceanu a evocat posibilitatea ca liberalii sa se duca dupa colegii istorici, taranistii. In spatele acestei afirmatii aparea ranjetul vechiului fesenist Radu Berceanu", a izbucnit Crin Antonescu
Cred ca rezuma tot ce scriu eu pe blogurile astea de cateva luni bune. Lucru de care incerc tot mai mult sa ma las.
@rzvan: domnului berceanu, ca si celorlalti membri pd ai guvernului, li se cere demisia de ceva timp pe motiv de lipsa de solidaritate. mai exact pentru ca nu au avizat decizia de a amana alegerile. asa ca domnul berceanu a ripostat. ce ma uimeste este reactia exacerbata a liberalilor. i-a deranjat ca berceanu a spus pretul cu care sunt platiti consilierii? pana la urma sunt banii pnl si fac ce vor cu ei.
domnul antonescu nu a comentat la fel de vehement declaratiile lui hrebenciuc referitoare la colaborarea dintotdeauna dintre pnl si psd. nasol moment, dar din moment ce patriciu a fost principalul finantator al celor doua partide….
@cristian: nu-mi aduc aminte ca pd nu a garantat status quo-ul o sa mai caut prin arhive. pe de alta parte, principiul ala pe care l-am invocat eu se aplica tuturor. inclusiv ministrilor pd, liberali etc. sunt sigur ca tuturor le vine sa invoce principiul solidaritati. doar ca nu stiu inca de existenta acestor situatii. ca si comentator de pe margine sunt, si eu, victima scandalului dintre palate. presa scrie doar despre asta.
evident ca toti politicienii au facut gafe. poate nu ar fi rau de facut un inventar al lor si apoi sa le clasificam: care e cea mai mare si care e cea mai mica. probabil ca nu am ajunge la un consens dar macar am incerca.
Am lipsit, motivat, şi nu ştiu dacă intervenţia mea mai are oarece efect.
Dar aş vrea să-i propun lui Trustman să refacă tot eşafodajul, referindu-se la întregul executiv, pornind de la prevederea constituţională potrivit căreia preşedintele este parte a puterii executive.
@trustman
gresesti.
1. dlui berceanu i s-a cerut demisia dupa aceasta declaratie razboinica si nu inainte.
2. declaratie lui berceanu a fost o provocare. daka pd vroia sa critice puteau sa critice boc, preda sau oricare alt lider care nu e membru in guvern. S-a ales un ministru pentru sfidare si pentru a forta mana lui tariceanu sa-i scoata de la guvernare, si astfel sa se victimizeze. Din punctul de vedere al autovictimizarii si PD si Basescu sunt ca tiganii. Te fura pe fata si dupa ce le dai o palma incep sa urle ca din gura de sarpe.
3. in acest moment politic in care dusmanul principal este basescu si PD ar fi…unwise sa mai deschizi si alte fronturi. pana la urma e un jos de sah in care tactica e f importanta. De aceea nu i s-a raspuns lui Hrebenciuc..acum. Insa pe de alta parte declaratiile lui Orban au fost mereu categorice impotriva PSD. Antonescu nu e singurul purtator de mesaj in PNL.
4. Patriciu din cate shtiu eu a finantat masiv Alianta (asta inseamna inclusiv PD). Iar ma indoiesc ca cele cateva sute de mii de euro de la PSD il fac cel mai important finantator al partidului. Oricum banii pentru PSD au fost ca sa-i asigure linistea in companie si nu ca sa faca nush ce alianta PNL-PSD. Parerea mea. Daca nu-i dadea patea cum pateste acum Mittal Steel care se pare (Ciutacu a spus) ca e sub mari presiuni din partea PD. COntroale peste controale amenzi de mediu samd. Tipicul santaj. DUpa ce indienii or sa sponsorizeze sa vezi cum scapa de toate controalele.
"Intr-un acces de sinceritate pe care il apreciez, domnul presedinte executiv al PD Adriean Videanu a si spus foarte clar ca iesirea lui Radu Berceanu de acum cateva zile a fost conceputa de PD, decisa ca un mijloc pentru a ne forta sa luam o decizie"
sursa: evz de azi
iata cum se confirma ce am spus eu.
Good site! kabababrubarta