Archive for February, 2007

Fără jenă, fără număr

Dacă dicţionarele ar cuprinde doar cuvintele pe care le cunosc parlamentarii români, ecologiştii ar avea multe motive de mulţumire iar pădurile ar fi mai bogate. Unul din cuvintele pe care nu-l cunosc parlamentarii români este cuvântul jenă. Altfel nu pot să-mi explic cum nu-ţi crapă obrazul de ruşine atunci când modifici legea referendumului de trei ori în două săptămâni doar pentru a-i da în cap lui Băsescu şi pentru a-ţi conserva privilegiile (sursa aici).

Ce s-a stabilit:
- că referendumul pentru suspendarea preşedintelui "are forţă juridică mai mare" decât alte referendumuri şi trebuie organizat înaintea unui referendum pentru votul uninominal. De ce aşa? Ca aşa vor muşchii lor. În curând vor decide că voinţa parlamentului are forţă juridică mai mare decât voinţa poporului. Cine-i poate opri? Nimeni.
M-am săturat de joaca de-a democraţia în România. Şi revin, pentru cei care-l acuză pe Băsescu de dictatură: aruncaţi o privire şi la aia care strigă "lupul" să-i vedeţi că tocmai îşi bat joc de legi şi sar pe Constituţie cu toţii. Dacă mâine Băsescu mai dă un interviu, vor modifica legea încă o dată, până când va ieşi ca ei.

Aşa cum acceptăm că demersul pentru suspendarea preşedintelui face parte din jocul democratic, ar trebui să acceptăm că şi preşedintele are dreptul de a uza de prerogativele sale. Altfel, putem împăia pe cineva acolo şi e acelaşi lucru.

- că nu pot fi organizate referendumuri decât la trei luni distanţă. Sincer, cred că suntem singura ţară cu prevederea asta. După mintea deşteaptă a parlamentarului român, dacă am făcut un referendum luna trecută şi un eveniment super important are loc în lume luna viitoare iar România trebuie să i-a o decizie prin referendum, este imposibil. O să rugăm evenimentele să aştepte trei luni la coadă, să le vină rândul.

- că nu pot fi organizate două referendumuri simultan. Asta pentru că suntem, nu-i aşa, o ţară foarte bogată dar plină de proşti. Din acest motiv: 1) avem nevoie să cheltuim banii din trei în trei luni (când putem să o facem o singură dată) şi 2) alegătorul nu poate ţine minte răspunsurile la două întrebări, aşa că-i acordăm trei luni să le înveţe.

Şi cu riscul de a-mi supăra o parte din cititori: nu pot să nu constat că PNL a votat din nou alături de PSD, PRM şi PC. Asta e noua majoritate. Majoritatea ridicolului. Sau majoritatea ridicolă?

Update: la propunerea distinsului Nicolae Văcăroiu, parlamentul a decis instalarea unei cabine de vot care să permită senatorilor să voteze de mai multe ori fără ca cineva să (se) sesizeze. Urmează adoptarea unei decizii prin care presa va fi scoasă din sala în momentul votului, măsură care va fi primită cu aplauze de ziarişti care vor vedea în ea o limitare a puterilor dictatoriale ale preşedintelui Băsescu. De asemenea, Parlamentul va scoate la licitaţie sistemul de vot electronic care şi aşa merge doar când preşedintele de şedinţă apasă butonul de alimentare cu energie electrică. Cartele de vot ale parlamentarilor vor fi scoase şi ele la licitaţie pe celebru site internet e-bay iar fondurile strânse vor fi donate parlamentarilor.
Atenţionăm pe această cale ziariştii că viitoarele neconcordanţe între numărul de voturi exprimate şi numărul de parlamentari prezenţi sunt normale, fac parte din democraţie şi vor trebui tratate ca atare.

No tag for this post.

Related posts

Tăriceanu: cultul personalităţii pe banii publici

E adevărat, sunt mai naiv, şi cred că atunci când intri în politică trebuie să pui interesele cetăţenilor înăintea intereselor tale. Şi cred că instituţiile trebuie să fie centrate pe cetăţeni şi pe ceea ce fac pentru ei şi nu pe politicienii care le conduc. Evident că în România totul este pe invers. O să facem un prim studiu pe Guvernul României. Vizitaţi site-ul web al acestuia şi vă rog să-mi spuneţi dacă sesizaţi ceva care nu e în regulă?

Să vă dau un indiciu: număraţi ştirile de pe prima pagină. Număraţi apoi ştirile care nu sunt despre premierul Tăriceanu. Sau despre activităţile sale. Da, doar două. Din 32 de ştiri.

Ceva nu este în regulă aici. Doar premierul munceşte la Guvern? Ceilalţi ce fac? Pentru ce sunt plătiţi?
Biroul de Presă al Guvernului trebuie să reflecte activitatea întregului cabinet. Vi se pare că îşi face job-ul? Putem doar să constatăm că el s-a transformat în agenţie de relaţii publice pentru premierul Tăriceanu. Totul pe banii contribuabilului. Este acesta cultul personalităţii? Da, şi încă cum.

 

Pentru că nu mă pot abţine, o să vă prezint şi site-ul guvernului canadian. Număraţi ştirile despre sau cu premierul Stephen Harper. Da, este una singură. Iar site-ul cuprinde doar două ştiri. Restul este axat pe ce oferă Guvernul canadian cetăţenilor săi: sistem de taxare, obţinere de incitative fiscale, demarat afaceri. Este asta o instituţie axată pe cetăţeani şi nu pe persoane? Da, este.

 

Este anormal ce se întâmplă la Guvernul României? Da, este. Se va întâmpla ceva? Nimic, pentru că unii sunt mai presus de lege. Mai presus de bun simţ.

No tag for this post.

Related posts

Să râdem (dar tare) cu Mircea Geoană

Mircea Geoană, preşedintele PSD, vrea să confirme porecla de prostănac care i-a fost dată de Ion Iliescu. Invitat la emisiunea ProVest de la ProTV, Geoană a declarat că:

"saptamana viitoare se va infiinta o comisie "Watergate", care sa ancheteze cum a incalcat Constitutia presedintele Basescu"(sursa aici sau aici)

Întrebare: dacă încă liderul PSD nu ştie cum a încălcat Constituţia preşedintele, pe ce îşi motivează partidul pe care-l conduce cererea de suspendare a lui Băsescu din funcţie? Eu zic că prin aceste declaraţii, Geoană a recunoscut că PSD nu are motive legale pentru a-l suspenda pe preşedinte şi că tot demersul este unul strict politic.

A două declaraţie stupidă a lui Geoană se referă la votul uninominal.

"Mircea Geoana a precizat ca ar trebui aleasa o varianta ponderata, care sa nu produca o fragmentare a fortelor politice" (sursa aici)

Cine declara acum două zile că PSD este iniţiatorul legii pentru votul uninominal şi cât de mult îşi doresc ei asta? Da, aţi ghicit. Era Mircea Geoană. Care ar putea să fie numit de azi şi Mircea Gargară.

No tag for this post.

Related posts

Haosul camuflat în democraţie

Pentru cine ar citi presa din .ro după doi ani de absenţă, România ar părea o ţară care dă pe dinafară de atâta democraţie. Moţiuni simple pe care Guvernul s-ar putea să le considere de cenzură, dispute tranşate elegant de Curtea Constituţională, ameninţarea unei moţiuni de cenzură, un demers de suspendare a preşedintelui Senatului, guvern minoritar, un demers de suspendare a preşedintelui ţări şi două referendumuri: unul pentru suspendarea preşedintelui Băsescu şi unul pentru votul uninominal. Totul anunţat în două săptămâni. După puţină derută, oricine şi-ar da seama că nu de democraţie este vorba ci de haos.

Un haos care are două cauze:
- prima, şi cea mai importantă, este o legislaţie construită tot timpul sub imperiul suspiciunii, având grijă să nu acorzi niciodată suficiente puteri cuiva. Iniţiatorul acestei legislaţii a fost, evident, PSD care sub aspectul de monolit a ascuns tot timpul o federaţie de centre de putere şi interese. Dar construirea acestei legislaţii după acelaşi format a continuat şi în guvernările celorlalte partide.
- a doua cauză pentru situaţia de azi (anul 2007), nu pentru situaţia generală, o constituie refuzul Alianţei DA (în special al premierului Tăriceanu) de a convoca alegeri anticipate pentru a profita de momentul de cădere al PSD şi pentru a consolida o majoritate care să permită trecerea legilor prin Parlament.

România este ca şi neguvernabilă, oricât de mult se agită principalii responsabili în discursuri despre stabilitatea politică. Guvernul nu are putere de a-şi trece legile prin Parlament iar premierul, de dragul scaunului, cere ministrului Justiţiei să se plieze pe cerinţele opoziţiei în vreme ce parteneri europeni ai României (deci şi ai guvernului) cer continuarea pe aceaşi linie. Parlamentul nu are nici un interes de a schimba ceva cu excepţia salariilor şi beneficiilor pe care şi le acordă.

Societatea civilă e gâtuită de propria lipsă de instinct, de lipsa de organizare şi de o presă care serveşte manifest interese economico-politice, o presă unde conştiinţele au semnul €, unde mesajele critice trec doar îmbibate într-un număr dublu de pagini care demontează critica. Preşedintele nu are prerogative de a schimba ceva.

Iar oamenii? Care oameni? Ei nu există pentru clasa politică decât ca decor pentru acţiunile lor.

No tag for this post.

Related posts

Penibilul intoxicării în presă

Penibilul în care se scaldă presa românească continuă cu un nou episod.

Adevărul ne prezintă un nou bilet al lui Băsescu. Din nou sub semnătura lui Mirel Curea care probabil vrea să-şi transforme numele într-o marcă de subcalitate în jurnalism. În ritmul în care continuă, cred că merită să-i dedic un tag Technorati :) pentru că o să mai scriem despre el.

Sunt de acord că acest nou bilet are un conţinut total inofensiv aşa că nu văd de ce să-l reproducem. Şi acesta nu este un post despre bilet, ci despre presă. Ce scrie Adevărul pe marginea articolului? Adevărul EXCLUSIV, aşa cum se poate vedea mai jos.

adevarul.jpg

Ce citim în Ziua? Citim o ediţie specială în care Ziua ne spune, conspirativ, că are un nou bilet al preşedintelui Băsescu care dovedeşte că acesta îşi protejează clientela politică. Este exact biletul din exclusivitatea Adevărul.

Cât de penibil poţi să fii pentru a lansa aceeaşi "exclusivitate" în două ziare cunoscute pentru apropierea lor de Dinu Patriciu?

Pentru Adevărul (şi pentru Ziua): În exclusivitate (conform DEX) = cu excluderea tuturor celorlalţi sau celorlalte;

No tag for this post.

Related posts