Trăim vremuri ciudate. Şi triste. Dar triste rău de tot. Asta e constatarea după ce am citit ultimul editorial al lui Doru Buşcu în Cotidianul. Acesta îl atacă într-un mod abject pe colegul său de pagină, Traian Ungureanu, pentru simplu fapt că acesta are opinii diferite de ale sale.
"Caci, ei bine, acesta e dezastrul: cea mai stralucita minte a paginilor noastre a ajuns sa-i sarute papucii lui Basescu. Sarutul e aproape real si are, din afara, toata dizgratia unui gest homosexual la lumina zilei. Atractia e brutala ca gravitatia si compulsiva ca amorul fizic, iar lipsa regretului e proba criminalistica. Contrastul dintre ceea ce, de azi inainte, voi numi „incredibila slugarnicie a lui Traian Ungureanu“ si statura impozanta a omului-intelect masoara cea mai periculoasa curbura de coloana din istoria recenta a demnitatii".
Domnul Buşcu face următoarele greşeli:
- îi refuză unui om, culmea, colegul său, dreptul la opinie. Ne pare rău domnul Buşcu, de mâine vă lăsăm doar pe dumnevoastră să gândiţi în locul nostru, să scrieţi în locul nostru. Doar daţi-mi un e-mail pentru a vă trimite parola de la acest blog unde vă rog fie să postaţi personal, fie să-mi trimiteţi o mică descriere a posturilor viitoare pentru a le scrie aşa cum doriţi.
- domnul Buşcu care ne predică toleranţa din paginile Academiei Caţavencu emite păreri homofobe. Foarte european, foarte democratic. Sper că aveţi măcar câtiva prieteni homosexuali care să vă bată obrazul.
- domnul Buşcu se suprapune istoriei atunci cânde decide că Traian Ungureanu este "cea mai periculoasă curbură de coloană din istoria recentă a demnităţii". S-ar putea ca istoria să fie de acord, cum s-a putea să nu fie de acord. Nu domnul Buşcu este istoria. Din fericire pentru noi.
E dreptul fiecăruia de a crede în cine vrea. A publica un asemenea atac descalifică Cotidianul. Pe domnul Buşcu nu-l descalifică nimeni. El nu este calificat. Nu pentru meseria de jurnalist aşa cum o înţeleg eu şi majoritatea celor care fac presă în mod civilizat.
Rămâne să vedem dacă acest articol a fost un mod "elegant" de a-i spune lui Traian Ungureanu să-şi caute un alt jurnal la care să scrie. E ok, mai rămân Evenimentul zilei şi România liberă. În rest presa va cânta, fără note false, pe o singură voce: cea a opiniei castrate.
No tag for this post.
mai viorele, exista vreun articol/ziarist/ziar/televiziune/foicica/gazeta/magazin/saptamanal samd care sa scrie ceva corect dar care sa fie impotriva lui basescu (ca motive sunt destule) si pe care tu sa o apreciezi?
vreau si eu 1(unu) exemplu…ca vad ca trot ce il critica pe base sau ii critica pe sustinatorii lui base e rau.
razvan, nu asta este problema. nu trebuie sa-i apreciez eu. eu am opiniile mele cu privire la nebunia asta care se intampla acum in .ro pot sa fiu sau nu de acord cu ei. dar in nici un caz nu zic ca ei nu au dreptul sa-si exprime opiniile. eu sunt de acord ca lumea sa nu fie de acord cu presedintele. dar este optiunea lui tru despre si cum scrie asa cum e optiunea lui buscu sa scrie despre cine vrea el. poate sa-mi placa sau nu, pot critica anumite aspecte in editorialele lui buscu sau a ale lui paler, dar nu-l critic pe paler si nu-l critic pe buscu ca persoane ci ideile lor.
daca buscu scria un editorial impotriva ideilor pe care le sustine tru, era ok. doar ca el scrie un editorial in care isi ataca un coleg de breasla, apoi un coleg de redactie. il ataca ca persoana pentru ca-si exprima niste opinii. nu mi se pare a fi un demers corect nici moral, nici jurnalistic. cotidianul a mai avut articole in care un editorialist scria contra ideilor prezentate de un alt coleg, dar niciodata sub forma de azi.
postul asta nu are legatura cu politica ci cu jurnalismul si l-as fi scris si daca-l scria tru despre paler, de exemplu.
aaa, si sa raspund totusi la intrebare: cotidianul mi se pare cel mai echilibrat fata de scandalul din .ro. Evident, exista doi autori care sunt pro dar exista si altii care scriu doar contra cum exista si altii care scriu si/si.
Buscu e ca un kinder frustrat ca nu e el premiantul clasei. asa ca daca tot l-a prins intr-o ambuscada taricenista, scuipa si el si da cu pumnii. pun pariu ca daca tariceanu l-ar fi acceptat drept ambasador la londra, cotidianul facea drapel din el. dar asa, e numai bine de luat la pumni.auzi "editorial"…jegul ala nici in averea sau atac nu merita publicat.rusine! rusine redactiei care accepta asemenea laturi cand vrea muschii "directorului". cine sa aiba insa curajul sa spuna ca textul nu respecta nici cele mai elementare reguli deontologice? si apoi, ce sa pretinzi de la un securist activ, care nu stie sa scrie decat rapoarte si delatiuni…
@aol
daka ar fi securist activ, conform dragului tau presedinte ar fi bun ca l-ar sustine pe el…doar pe cine se baseaza basescu, pe structurile de forta, servicii, politie, armata.
In alta ordine de idei…asa ca sa ne mai distram:
Mie mi se pare ca TRU seamana putin cu Gollum, si are o amuleta cu chipul lui basescu si o freaca intre maini repetand obsesiv…my precioussssssssssss
viorel face următoarele greşeli:
- confundă marfa cu ambalajul. Din citatul respectiv nu rezultă că dl Buşcu îí refuză dreptul la opinie colegului său. Rezultă în schimb că dezavuează modul dezgustător în care acesta şi-o manifestă.
- trunchiază comparaţia. Un gest homosexual în intimitate e treaba protagoniştilor. Făcut în public e deja dizgraţios ca şi marea majoritate a celor heterosexuale. Ce i se poate reproşa dlui Buşcu e că a scris "la lumina zilei" şi nu "în public" şi nu mai lăsa loc de interpretare abuzivă. Pentru mine e acelaşi lucru, dar pentru hipersensibilitatea căutătorilor de noduri în papură nu.
- abstractizează tendenţios. Istoria nu apare de undeva din neant. E făcută de oameni concreţi, interpretată de oameni concreţi, scrisă de oameni concreţi şi rezultă dintr-o decantare în timp a faptelor şi opiniilor lor. Iar slugarnicii au fost întotdeauna condamnaţi de istorie.
Cît priveşte Evenimentul zilei şi Romania liberă, cele de acum, (pentru că pentru cele dinainte am avut toată admiraţia), într-adevăr, cei care cîntă acolo nu o fac pe vreo voce castrată. S-au născut direct fără.
@trustman
N-am înţeles cum l-a criticat pe tru ca persoană. O fi tru homosexual şi de asta a apărut acest cuvînt acolo? Fiindcă altceva care să poată fi legat de tru ca persoană şi nu ca mod de exprimare publică a lui eu nu găsesc.
Apropo de tru. Ai văzut răspunsul lui din Ev. zilei? A spus că dacă i-ar fi închinat ode şi lui Tăriceanu, acesta nu s-ar mai fi opus la numirea lui ca ambasador.
După părerea mea e suficient ca să-ţi dai seama că tru e dezgustător şi ca persoană.
Nu întotdeauna echilibrul e semn de distincţie. În foarte multe cazuri e semn de mediocritate. Ca să nu fiu înţeles greşit, mă grăbesc să precizez că nu consider că ziarul Cotidianul e mediocru.
@horia: nu din citat rezulta atacul la persoana, ci din tot articolul
iar eu nu consider ca un gest heterosexual este mai putin obscen ca un gest homosexual. si repet, chiar daca ne place sau nu, buscu nu este istoria sa dea verdicte. cum am zis in articol, poate da, poate nu.
problema pe care buscu o rateaza cu articolul lui este de ce editorialistii din presa romana, inclusiv domnia sa, sunt polarizati. de ce ei, care ar trebui sa fie relativ neutri, scriu doar pro si contra. daca eu schimb numele in articol, si in loc de basescu pun tariceanu si in loc de tru pun paler, sau cristoiu, sa de ce nu buscu, avem un articol la fel de valabil?
de ce doar ziaristii lui basescu si nu si ziaristii lui tariceanu sau ai lui geoana? de nu s-a legat de voinescu? aaa, am uitat e ambasador in sua si avem nevoie de el.
si cum am mai spus: fiecare are dreptul la opinie. si vad ca cei care sustin teza lui base dictator sunt pe punctul de a dicta tuturor cum sa gandeasca. punct.
@trustman
eu n-am vazut articole protariceanu similare ca grad de pupincurism cu cele probase.
N-am vazut vreun "calin cel mare" sau vreun tariceanu "providential"…
de aceea spun ca pot exitsa ziaristi care sa aiba opinii protariceanu insa nu poate fi nimeni acuzat ca ar fi ziaristul lui Tariceanu.
nu shtiu daca m-am facut bine inteles dar e vorba de o nuanta.
poate imi dai tu un exemplu
@razvan: sunt de acord cu nuanta ta. nu sunt articole protariceanu manifeste ci doar prin ricoseu. articolele care ii sunt favorabile lui tariceanu sunt de fapt anti-basescu.
ca sa reformulez: sunt ziaristii lui basescu vs ziaristii anti-basescu.
Buna postarea lui Trustman.
Referitor la primul comentariu al lui Razvan si anume daca exista ziarist echilibrat, dar care sa fie anti-Basescu. Cred ca problema este pusa gresit, ar insemna ca acel ziarist sa se opuna din start lui Basescu, iar Basescu face si lucruri bune, deci ziaristul si-ar pierde echilibrul. Asadar, raspunsul este ZERO.
Insa am mai remarcat ceva in ultima perioada. Discutia publica se duce in jurul persoanelor, se ataca persoane. In schimb, ceea ce mi-ar placea mie sa vad este sa se atace problemele, sa se discute politicile, sa se discute cum functioneaza sau nu institutiile.
@maxim
Nu ma refeream ca ziaristul sa fie impotriva lui basescu, ci ca articolul sa aiba un subiect care sa nu-i fie favorabil presedintelui, irak, faptele lui aqnticonstitutionale samd
Calin Hera, EvZ.
Plus Ghinea, Cotidianul; Ionita, EvZ
hmm….]
1. Ionita scrie probase…unele kiar nesimtite
2. ideea nu era daca exista sau nu..ideea era ca viorel sa aprecieze si sa scrie despre asta
razvan:
personal inteleg de ce unii ziaristi, dar si intelectuali de marca, ce ne-au obisnuit cu parerile lor echilibrate, par sa fi trecut cu arme si bagaje in apararea lui Basescu. Culmea, si eu am facut lucrul asta si imi dau seama ca este un risc. Insa cred ca am facut-o din doua motive, dar mai ales de cand motivul nr. 2 a inceput sa se manifeste periculos:
1. ca ideile lui Basescu sunt in general corecte, pornind de la politica Marii Negre, la politica in domeniul invatamantului, la insistenta sa ca justitia sa fie independenta si pana la nevoia de descentralizare administrativa sau la reforma clasei politice.
2. Faptul ca oligarhii cei mai de seama si politicienii cei mai detestabili s-au aliat impotriva lui si au reusit sa opreasca orice fel de reforma in Romania in ultimele 2-3 luni de zile.
1. e un punct de vedere la fel de valabil ca si contrariul lui, ca politica la Marea Neagra e o idee buna insa execrabil pusa in practica. Ca politica in domeniul invatamantului e un esec total cu un ministru despre care presa spune ca e corupt si care pe mine ca bucurestean m-a jignit profund printr-un provincialism al discursului de ev mediu, si ca reforma clasei politice e foarte buna daca n-ar fi deomagogie pura. A pretinde reforma clasei politice si a propune in loc oameni ca elena udrea sau medar..nshpe case despre care scrie cotidianul sau berceanu sau pinalti mi se pare o ipocrizie si o insulta la adresa inteligentei mele.
2. Oligarhii e un termen peiorativ si generalizant. Bill Gates e oligarh? Ross perot e oligarh, warren buffet e oligarh?, familiile care controleaza franta, cum ar fi cea care detine citroen peugeot sau familia rockefeller sau rotschild sunt oligarhi?…si mare parte dintre ei sunt implicati politic puternic. RIngier e oligarh?…ca e f apropiat de PPE.
Eu nu neg existenta unui razboi politic intre oameni foarte puternici economic si presedinte…insa el nu propune in loc o asanare a mediului ci un alt grup de oligarhi (Cocos) de un nivel calitativ net inferior si cu o anvergura care nu depaseste ferentariul. Si apoi convingerea mea este ca toate sistemele politice din lume sufera influente din partea marilor grupuri financiare si economice. Revenind la SUA, marea industrie a hollywood-ului spijina democratii iar industria de armament sprijina republicanii. Si nu ii sprijina de dragul frumusetii sau idealurilor intruchipate de bush sau clinton. Asa ca mi se pare ca orice ieshire a oricarui politician de oriunde din lume impotriva oligarhilor ( de orice fel) este demagogie si se refera exclusiv la lupta politica si interesele politice de moment si nu la vreo mare revolutie morala care in acest stadiu de dezvoltare a capitalismului este imposibila.
Marile grupuri trebuie sa dea inapoi societatii prin fundatii prin programe ecologice, prin locuri de munca bine platite, prin sprijinirea cercetarii de care beneficiaza umanitatea etc.
@trustman
Am citit tot articolul incriminat şi n-am văzut vreun atac la persoană.
Dar fiecare vede ce vrea să vadă. E bine cunoscut faptul că asupra aceluiaşi eveniment diverşi martori oculari au versiuni diferite, unele chíar incompatibile.
În privinţa homo-hetero-sexualităţii, constat că refuzi în continuare să íei în considerare elementul determinant - "la lumina zilei".
Şi ca să fiu şi mai bine înţeles, voi da un exemplu: un sărut heterosexual nu mai e demult considerat ca dizgraţios (filmele sunt pline de săruturi "la lumina zilei"), dar unul homosexual este; părerea mea.
Dacă Buscu nu este istoria, si sunt de acord cu asta, atunci cine este? Dă-mi un exemplu concret.
Am înţeles că oful tău este că ziarişti sunt polarizaţi, în loc să fie "relativ neutri". Îmi laşi impresia că ai vrea să stea cu toţii călare unul peste altul la mijloc, să-şi cîntăreacă cu precizie fiecare cuvinţel pe care-l aruncă spre o tabără şi să arunce imediat un alt cuvinţel spre cealaltă tabără ca să ţină cumpăna relativ dreaptă.
Păi, în cazul ăsta, un singur ziarist e prea destul. Ăilalţi ce să mai spună? Să se plagieze unul pe altul ca să ía notă de trecere la extemporalul neutralităţii?
Întenţionat am folosit cuvîntul "relativ", care văd că-ţi este drag, ca să te întreb: pînă unde se întinde "relativul" tău? Pentru că dacă nu cunosc limita pe care o ai tu în vedere, în mod sigur n-am să te înţeleg. Cu alte cuvinte ţi-ai denaturat mesajul din start.
Eu nu sunt ziarist, dar cred că tu eşti. Am dedus că tu eşti autorul articolelor la care noi lăsăm o replică, şi pentru mine e suficient atât ca să te consider ziarist. Dacă şi tu te consideri ziarist trebuie să te muţi repejor la centru fiindcă eşti hăt, departe de el, în cealaltă parte faţă de mine. Şi asta nu fiindcă ţi-o cer eu, ci ca să intri în acord cu pretenţiile tale. Din punctul meu de vedere ai tot dreptul să fi acolo, chiar şi ca ziarit, cu condiţia să crezi sincer în ceea ce susţi. Şi cred că eşti sincer.
De ce nu s-a legat de ziariştii lui Tăriceanu? Simplu. În logica unei cinstite loialităţi (na! am comis şi un pleonasm) natural este ca de aceştia să se ocupe ceilalţi, ceea ce tu tocmai ai făcut. Eşti sigur că nu ai comis un atac la persoană, conform standardelor tale? Repet, în ipoteza că şi tu te consideri ziarist. Eu nu te acuz, dar nu sunt în stare să-l separ pe dl Buşcu de ziaristul abstract Buşcu în cele ce ai scris despre el. Am şi eu limitele mele.
Eu sunt unul dintre cei care susţin "teza lui base dictator". Încă nu este, dar a intrat pe drumul ăsta. Toţi cei din alaiul lui nu văd direcţia pentru că idolul lor le acoperă tot orizontul.
Aşa văd eu lucrurile.
Mie Tăriceanu nu mi-a luat minţile. Am multe să-i reproşez, şi lui şi partidului său, care nu mă reprezintă decît în mică măsură.
Hai să discutăm concret. Îţi dictez eu cum să gîndeşti? Cînd am făcut asta? Şi cum? Mi-ai lăsat impresia că eşti partizanul unei polemici decente şi raţionale. Eu cred că am argumentat şi raţional şi decent. Mă înşel singur? Principial admit că pot să mă înşel, dar normal este să mi se arate unde şi cum, nu să-mi dau eu cu presupusul despre ce crede fiecare altul despre discursul meu.
Şi o ultimă chestiune. Acel "punct" de la sfîrşitul răspunsului tău trebuie să-l interpretez ca sfîrşitul discuţiei noastre?
@horia o sa incep cu sfarsitul: acel "punct" nu insemna un punc discutiei ci ideii expuse. si l-am pus ca sa spun ca mi-am insusit-o, cred in ea si nu mi-o schimb. ca ea, pentru mine, e nenegociabila. nu inseamna ca trebuie sa fie la fel si pentru voi.
nu-mi dictati voi cum sa gandesc, asa cum nici eu nu va dictez voua. eu spun ce cred, voi ce credeti si incercam sa ne argumentam fiecare opiniile. cred ca este mai putin important sa cadem de acord. fiecare dintre noi are idei si preferinte politice suficient de clar conturate ca sa-i fie schimbate de o discutie pe bloguri. cred ca este important (cel putin pentru mine este) sa vedem de ce gandim diferit pe teme care ne preocupa.
sa admitem ca acest blog este apropiat de jurnalism. ceea ce, sincer, incerc. impactul pe care il am eu pe un blog care este personal, nu este acelasi impact pe care il are un ziarist care scrie in cotidianul sau care apare la tv seara de seara. si sincer, nu am nici responsabilitatea pe care o are acesta. incerc sa-mi insusesc atat cat este posibil regulile jurnalismului. marchez articolele ca pamflet cand este cazul. buscu nu le marcheaza desi asta l-ar scuti de multe critici. nu prezint opiniile drept fapte. buscu le prezinta. (intr-un editorial mai vechi a scris ca presedintele a telefonat personal intelectualilor influenti (deci nu tuturor) care au semnat apelul ala celebru. ce este asta? o fapta sau o opinie? nu zic ca nu poate fi adevarat. dar atunci faci o stire si spui ca presedintele suna intelectuali. nu e ilegal dar distruge credibilitatea apelului daca ar fi.)
ziaristii relativ neutri inseamna ziaristii care sa poata scrie si chestii critice si chestii laudative. si nu se va aglomera centru :), pentru ca nu toti vor vedea lucrurile la fel. TRU a inceput sa scrie constant pro-basescu din disperarea de a vedea o armata (numara-i daca vrei) de oameni care scriu anti-basescu. oricand, orice ar face. si care trateaza drept penal un bilet pe care scrie "rog solutie legala" si normal unul pe care scrie: "daca poti vorbesti la parchet?".
revenind la subiect: sunt in blog, la sectiunea media, articole care critica presa si o critic pentru cum scrie nu pentru opiniile sale politice. la partea de opinii politice nu pot sa scriu de bine despre PSD pentru ca nu cred deloc in acest partid. inainte de a deveni interesant pentru mine, ar trebui sa se mai reformeze.
pe de alta parte, trebuie sa intelegi (intelegeti) ca accesul meu la informatia din .ro este limitat. traiesc in canada, nu am acces la televiziuni - care fac agenda si opinia - citesc cateva ziare si imi aleg subiectele de aici. subiectele care raman sunt cele care de aici, din canada se vad a fi importante. din acestea, raman iarasi, cele la care pot sa spun ceva. am in draft un subiect despre invatamantul din .ro care asteapta o fereastra fara evenimente fierbinti. sunt si subiecte economice de exemplu, dar nu ma pot pronunta daca nu ma pricep.
e posibil ca psd sa aiba in parlament initiative care sa fie bune. eu nu stiu despre ele pentru ca - in principiu - presa e interesata de scandal, iar in romania cu atat mai mult, iar stirile pozitive sunt pierdute undeva in spatiu. nu le caut. daca as fi jurnalist la timp plin, poate mi-as acorda mai mult timp, le-as gasi si as scrie.
pe de alta parte, am scris mult despre pnl. asta pentru ca (paradoxal nu-i asa ?) ma consider liberal. ca si razvan. doar ca eu cred ca acum pnl nu actioneaza cum trebuie. si asa cum in viata reala, nu-mi laud prietenii cand eu cred ca gresesc, asa si cu pnl. asta ca o motivatie a pozitionarii mele pe o extrema.
scuze pentru comentariul asta extrem de lung
sper ca ti-am mai raspuns la intrebari.
@razvan: la ce spui tu la punctul 2 despre oligarhi. daca te intreb cate companii romanesti au auzit de responsabilitate sociala, ce raspuns imi dai?
stiu cazuri de oameni de afaceri care au inceput sa-si comande scaune cu numele lor inscriptionate pentru ca zic ei "ce sa fac cu bani?". mai avem mult pana departe
si unul din visele mele secrete este sa fac o fundatie in romania pentru batrani. sper sa ajung odata acolo. si eu nu sunt oligarh :))
@maxim - eu sunt de acord cu numele date de tine
Excelent formulat raspunsul lui TRU azi in Cotidianul.
Am citit şi eu răspunsul lui TRU. E interesant şi aproape convingător. Spun "aproape" pentru că una dintre premisele subînţelese pe care e construit, e credinţa în sinceritatea dlui Băsescu. De altfel, în afară de o minoritate neglijabilă, (a celor interesaţi,) toţi fanii preşedintelui sunt motivaţi de această credinţă.
Această credinţă în sine nu e condamnabilă, dimpotrivă.
Condamnabilă este tocirea până la anihilare a simţului critic, a lucidităţii, ceea ce îí face victime sigure a oricărui escroc politic suficient de abil în a le specula aşteptările.
Eu, şi mulţi alţi anti, nu credem în siceritatea preşedintelui. Asta este esenţa acestui qvasi-război civil în care suntem angrenaţi. Dacă aş crede în ea aş fi cu arme şi bagaje în coloana prezidenţială. Îndiciile care mă împiedică să cred sunt covârşitoare şi dacă îţi păstrezi simţul critic nu se poate să nu le vezi.
Nu mă apuc să le înşir aici. Vă propun să încercaţi să judecaţi gesturile, vorbele şi faptele preşedintelui pornind de la această premisă. Veţi vedea că se explică mult mai bine.
Şi chiar dacă noi ăştia anti ne înşelăm, şi Băsescu este omul providenţial pe care l-am aşteptat cu disperare să apară în toţi aceşti 17 ani, şi care íată are soarta lui Iisus Christos, şi tot nu e normal, ca astăzi, în anul de graţie 2007, să ne punem toate speranţele într-un singur om, care, la urma urmelor, nu este altceva decât atât - un om.
Încă din 1990, Brucan atrăgea atenţia la televizor: "Eu nu cred în persoane, eu cred în instituţii" şi foarte puţini l-au înţeles. Astăzi ar trebui să înţeleagă acest mesaj mult mai mulţi, fiindcă e de presupus că ne-am mai deşteptat.
Persoana vizată atunci de Brucan era Iliescu, care avea o popularitate imensă (pe mine mă pierduse de mult), nu ca Băsescu acum, şi ştim cu toţii în ce direcţie ne-a târât, mai bine zis ne-a frânat.
Dacă Băsescu ar fi bine intenţionat, s-ar preocupa de întărirea instituţiilor, fără de care democraţia e o formă golită de conţinut, şi nu de demolarea lor. Eu înţeleg să atace oamenii pe care el îi consideră corupţi, dar nu instituţiile.
Aş vrea, în încheierea acestei intervenţii, să vă recomand analizele excepţionale (după părerea mea) de la adresa:
http://www.cristianbanu.ro/
Horia: nu cred ca TRU si-a pierdut scepticismul si cred ca intelege, asa cum am zis si eu mai sus, riscurile la care se supune. Nu cred ca se pune problema, la 18 ani dupa revolutie, ca oameni care au fost tot timpul sceptici, sa-si piarda aceasta calitate, vrajiti fiind de valurile marii.
Am insa impresia ca institutia prezidentiala a reusit sa faca un lucru ce nu s-a mai intaplat pana acum: si anume este deschisa. Sa fim seriosi, Basescu nu a devenit presedinte pe cartea condamnarii comunismului si a pe deschiderea dosarelor Secu. Cu toate astea, Romania a devenit prima tara din Europa de Est care a condamnat comunismul. Tot acelasi Basescu a insistat sa mentina in functia de ministru al justitiei o persoana independenta, din zona societatii civile. In acelasi timp, discursul lui, ideile sunt corecte si le repeta in mod consistent. In plus, a facut lucruri pe care alti politicieni nu le-ar fi facut niciodata: de ex. a recunoscut ca a gresit in momentul numirii noului sef CSM.
Si vorbesti despre "demolarea" institutiilor ca despre un adevar universal recunoscut si acceptat, lucru care este fals. Ce institutii a demolat? Parlamentul? Guvernul? Hai sa fim seriosi, Parlamentul si Guvernul inca sunt acolo, la locul lor, cu Vacaroiu sef la Senat lasandu-l pe Vadim sa se dea in stamba pe 18 dec. 2006. Parlamentul si Guvernul sunt responsabile ele in primul rand cu imaginea lor.
@Maxim
Nu spuneam că le-a demolat deja, ci că pune serios umărul la decredibilizarea lor, în loc să facă invers. Ceilalţi nu încearcă să decredibilizeze instituţia preşedintelui. Tot el se ocupă şi de asta.
Cît despre Vadim citeam pe undeva pe aici (pe internet) că e atît de expirat că aproape că nu mai prezintă vreun pericol. Dar vine tare din urmă Becali. Şi cine l-a cauţionat pe Becali?
Am auzit-o nu de mult pe doamna Lavinia Şandru acuzîndu-l pe preşedinte de declanşarea procesului de IMBECALIZARE a României, şi de atunci a crescut în ochii mei.
Pe Monica Macovei aş caracteriza-o (recunosc că pe baza percepţiei mele destul de limitată ca informaţie), ca fiind compactă. Folosesc un termen care în matematică este echivalent cu: închisă şi mărginită.
Faptul că provine din societatea civilă nu e o garanţie de probitate sau competenţă. Exemple sunt multe.
Independentă? Faţă de cine? Faţă de ce? De justiţie poate. De Băsescu nu. E atât de dependentă de el că pare mai degrabă o excrescenţă a lui.
Eu personal sunt implicat într-un proces care se tărăgănează de doi ani (tot de doi păstoreşte şi MM domeniul - ce coincidenţă) fără nicio perspectivă de finalizare, pentru simplul motiv că practic nu mai există experţi judiciari topo. Au rămas doar cîţiva faţă de acum 3 ani cînd erau de 10 ori mai mulţi, şi şi atunci făceau faţă cu greu. În situaţia mea sunt zeci, sute sau poate mii de alţi cetăţeni, care nu au nicio vină în afara faptului că n-au putut să-şi rezolve problemele altfel.
Nimănui din íerarhia justiţiei nu pare să-i pese. Mă gîndesc foarte serios să dau în judecată statul român pentru management defectuos în justiţie. Întrebare: care e funcţionarul indolent sau incompetent căruia i se datorează această situaţie? Nu e normal să-l ţin răspunzător pe ministrul justiţiei? Nu ştiu cum îşi împart ei pe acolo, pe sus, atribuţiile, dar se spune că ministrul nu se implică în actul de justiţie, ci administrează bunul mers al ei. Ori tocmai asta nu se întîmplă, cel puţin în cazul ăsta concret. Precis sunt şi altele.
Cît despre faima de luptător anticorupţie tare mă tem că e doar praf aruncat în ochii credulilor de o propagandă abilă, care îi înnegreşte pe unii (PNL) şi-i albeşte pe alţii (PD). Altfel am fi avut şi rezultate concrete până acum, nu numai spectacol mediatic.
În privinţa condamnării comunismului, întrebarea care se pune este cea clasică: qui prodest? Gestul nu l-a angajat la absolut nimic pe preşedinte, dar i-a adus suportul entuziast al unei părţi a societăţii civile care stătea, descumpănită, în expectativă. Cum era să rateze un asemenea "tun" electoral, care nu l-a costat nimic? Întelectualii care s-au predat extaziaţi se vor dezmetici pe rând. Dl Pleşu era deja dezmeticit şi asta spune foarte mult.
Am aderat fără rezerve la caracterizarea pe care o face dl Liiceanu comunismului. E o boală incurabilă. Cu atît mai de neînţeles este cecul în alb pe care i l-a dat unui om contaminat până în măduva oaselor.
Încă odată, democraţia înseamnă instituţii, nu persoane. Mitul unui Cuza justiţiar este foarte atrăgăror dar derapajul este inevitabil. Nici originalul nu a scăpat.
PS Scuze, dar deşi îmi propun nu reuşesc să mă exprim mai condensat.
Trebuie să mai exersez, sau să renunţ.
Oricum cel puţin trei zile voi lipsi de la întîlnire. Parcă aud un oftat de uşurare.
Traian Băsescu i-a refuzat lui TRU şansa onorabilităţii. Fără nominalizarea pentru postul de ambasador l-aş fi creditat pe TRU că o face pur şi simplu din convingere, dintr-o dragoste sinceră, din credinţa că Traian Băsescu este chiar Sfântul Gheorghe care va răpune balaurul corupţiei, aşa cum îl scuzau colegii, fermecaţi de talentul său (destul de discutabil în opinia mea).
Replica dată lui Tăriceanu în Evenimentul Zilei şi articolul de azi mi se par pur şi simplu gesturile unui om care… a muncit degeaba. Într-un fel, îi înţeleg oftica. TRU a dus linsul în fund la un nivel nemaiîntâlnit din Epoca de Aur. Între el şi un Vadim Tudor sau Adrian Păunescu nu există nici o diferenţă, sunt la fel de lipsiţi de caracter şi coloană vertebrală. Măcar Vadim şi Păunescu au şi profitat, şi au slujit cu sârg un dictator veritabil, în vreme ce TRU s-a umilit degeaba…
Horia,
mi s-a parut extrem de echilibrata aceasta ultima postare a ta, asa ca nu vei auzi din partea mea un oftat de usurare ci un regret ca vei lipsi 3 zile de la intalnire
As lua-o pe rand.
1. Condamnarea comunismului — nu a facut parte din promisiunile electorale si, din cate imi aduc eu bine aminte, a inceput sa-i fie cerut cam din martie 2005 de o parte a societatii civile. Raspunsul lui Basescu a fost corect: da, condamn comunismul, dar am nevoie de un suport stiintific, de un raport. Multi, inclusiv in societatea civila, au fost extrem de sceptici si au considerat ca Basescu incearca scuze ca sa ascunda condamnearea sub o comisie. Iata insa ca aceia s-au inselat, insa astazi uitam cum s-au intamplat lucrurile.
2. Lupta anticoruptie — nici eu nu stiu cat de eficienta este. Insa promovarea unor oameni tineri la Procuratura, promovarea ideii unui MJ independent, repetarea pana la infinit, cu orice ocazie a ideii de independenta a justitiei, astea nu pot face decat bine. Iar aici iti dau o mana de ajutor: nici eu nu cred in persoane si atunci de ce sa-i cerem persoanei Basescu sa-i prinda pe corupti? Intra macar in competenta presedintelui asa ceva? Nu.
3. Repet, nici eu nu cred in persoane si te intreb pe tine ce anume fapte ii cere TRU sau ii cer eu lui Basescu. Eu am vazut activitatea lui Basescu, vezi presidency.ro — unde se arata fix ce a facut Basescu. Pas cu pas, declaratie cu declaratie. Si hai sa-ti spun ce a facut Basescu, adica fapte:
- a lansat idei
- a repetat idei din campanie
- a semnat legi
- a dialogat cu societatea civila
- a participat la sedinte de guvern in situatii de criza
- a participat la toate sedintele CSM
- a condamnat comunismul
- a retrimis legi in parlament cu comentarii
- a facut vizite si a primit oaspeti iar declaratiile de dupa sunt publice
- a lansat invitatii la discutii publice (pe legea sigurantei, pe sistemul politic cu parlament unicameral, etc)
- s-a despartit de consilieri in momente delicate (de dna Anghelescu, cea cu tigarile, cand sotul acelei doamne nu stiu ce prostie a facut, de dna. Udrea cand a aparut in EvZ ancheta despre dl. Cocos, de dl. Stolojan cand a intrat in politica, etc.
In rest, tot ce i se poate imputa sunt numai cuvinte de duh si, uneori, comportamentul de marinar. Singurul lucru pe care i-l reprosez este intr-adevar cultivarea lui Gigi Becali (inclusiv din calitatea mea de rapidist:) )
4. Problemele tale cu justitia: cei care sunteti in acea situatie ar fi bine sa va faceti o asociatie si sa va faceti auzit glasul, in presa, pe internet, inclusiv in justitie. Nici eu nu cred ca reforma in justitie s-a terminat cu numirea dnei Macovei si sper sa va rezolvati problemele.
cristian, diferentele sunt urmatoarele:
- vadim, paunescu l-au slujit doar pe ceausescu, constant. ani de zile. tru il slujeste pe basescu de putin timp. si inainte de a face asta a fost un critic al psd si a fost a dat afara de la bbc la presiunile lui nastase. nu e nici un secret aici. intr-o epoca in care nastase tinea toata presa in tacere prin contracte grase de publicitate pe banii contribuabililor (reclamele la cfr marfa vor intra sigur intr-o istorie a publicitatii romanesti) tru a fost unul din putinii care au avut curajul sa critice. si sincer, basescu nu a fost lins la fund atat cat a fost lins nastase. si nici nu o sa ajunga vreodata acolo.
- pe de alta parte, genul de argumente pe care il invoci tu pleaca de la premisa ca basescu e dictator. ceea ce, cu scuze, inca nu a stabilit nimeni in afara de presa. argumentatia asta e, din punctul meu de vedere, la limita manipularii, ca si titlul abil din adevarul de azi: basescu si macovei salvati de curtea constitutionala (titlul care sugereaza ca acestia au comis o prostie si ca curtea le-a facut o favoare). in realitate, curtea nu a salvat pe nimeni si titlul corect era: curtea constitutionala readuce parlamentul in legalitate pt ca parlamentul a fost salvat din prostiile pe care le face.
Revin fiindcă am mai găsit un articol care merită citit:
http://www.prezentonline.ro/article_detail.php?idarticle=3330
@Maxim
Majoritatea activităţilor preşedintelui enumerate de tine fac parte din fişa postului.
Despre condamnarea comunismului mi-am spus deja părerea.
Ar mai rămâne dialogul cu societatea civilă (mi se pare mai potrivită formularea: părţi ale ei) şi despărţirea (de voie, de nevoie) de consilieri, dar dacă încep mă întind iarăşi şi nu mai am timp, aşa că o las pe altă dată, dacă subiectul mai revine în discuţie.
Soluţia pe care mi-o sugerezi cu justiţia nu mi se pare practică şi oricum consider că e anormal să înfiinţăm noi, păgubiţii fără vină, o întreagă organizaţie (care înseamnă bani, efort şi mai ales timp) doar ca să determinăm pe cineva să-şi facă treaba pentru care e plătit, şi nu puţin, de noi toţi.
@trustman
îmi cer iertare de la cristi că intervin, dar nu rezist să nu observ că necazul cu dictatorii e că atunci cînd statutul lor devine evident pentru toţi nu prea mai e mare lucru de făcut, iar gâştele din capitoliu vor fi demult pe varză.
Horia,
despre Adrian Năsatse nu s-au scris odele care îl cântă pe Băsescu. În general, pe vremea lui Năstase se tăcea. În ceea ce priveşte datul afară a lui TRU de la BBC din cauza lui Năstase am auzit şi eu nişte zvonuri însă nu s-a trecut de nivelul de folclor.
Aş mai adăuga că este departe de mine gândul de a-l face pe Băsescu dictator, cred că formularea mea este destul de clară. Preşedintele are alte păcate, mult mai omeneşti, nu încălcarea Constituţiei sau dictatura. Dictatură înseamnă asuprirea poporului, nu a "oligarhiei" ca să folosesc un termen la modă. Ceea ce se întâmplă este doar o confruntare între mai multe grupări economice rivale.
@horia - sa stii ca citesc articolele pe care le dai. pe cristian banu il stiam de ceva timp. mai il citesc dar nu curent, recunosc. poate de acum voi fi mai atent la ce scrie el, mai ales ca am inceput sa combatem
cat legat de ce spunea maxim:
asta e fisa postului, asta face. si aici revenim la o problema veche, fara legatura cu conflictul actual: reglementarea atributiilor este atat de confuza incat presedintele nu e nici onorific dar nici nu are voie sa se implice prea mult. nu suntem nici republica prezidentiala, nici parlamentara. chestie care ar trebui reglata odata, dar nu acum cand nu exista luciditatea necesara pentru analiza.
@cristian: am inteles acum, mersi pentru precizari.
@trustman
De mult am convingerea că (nu mă tem de cacofonii) "capodopera" lui Iorgovan este plină de inepţii.
Într-unul dintre articolele sale recente Cristian făcea observaţia că a fost croită pentru Iliescu şi apoi peticită. Merită să vezi şi ce spunea în continuare.
De ceva vreme am o idee în legătură cu constituţia, idee pe care mă gîndeam să o lansez într-o discuţie publică cîndva, şi de ce nu acum.
Nu cred că va fi pusă în practică vreodată, nici la noi şi nici aiurea, prea e insolită, dar s-au purtat discuţii şi despre sexul îngerilor.
Ideea e următoarea:
La fiecare campanie de alegeri prezidenţiale se înfiinţează cîţiva candidaţi, care ne împuie capul, cîteva săptămîni bune, cu ce vor face şi ce vor drege.
Dacă în loc de asta ei ar veni fiecare cu constituţia lui, cea după care va funcţiona ţara dacă îl alegem, iar noi am alege constituţia care ni se va părea potrivită şi nu chipul, prestanţa, limbuţia sau vrăjeala unui ipochimen, cred că viaţa publică ar avea cu totul alt nivel.
(Am auzit că Lincoln nu ar avea nicio şansă astăzi în America fiindcă nu are look.)
Sigur trebuie trasat un cadru, nişte limite. O metaconstituţie.
Dar ăsta e şi rostul discuţiei pe care o propun.
Horia,
problemele nu se rezolvă dacă schimbăm Constituţia în fiecare an. Americanii trăiesc de 200 de ani cu aceeaşi Constituţie de vreo 20 de pagini câteva zeci de amendamente.
Problema constituţiei româneşti este că întreţine instituţii slabe făcând ca cele trei puteri ale statului să fie divizate: puterea Legislativă este împărţită între Cameră şi Senat care au atribuţii aproape identice (mă rog, aici conflictul nu este vizibil, ci doar pentenţial, fiindcă legislativul a fost mai degrabă o anexă a executivului, abia recent descoperind-şi puterea), puterea judecătorească este împărţită între CSM şi ministrul Justiţiei, puterea executivă este împărţită între preşedinte şi premier.
@ Cristian Banu: ref. lupta intre grupari economice rivale: este foarte posibila si aceasta varianta, intrebarea pe care mi-o pun insa este daca nu cumva ele pot co-exista in deplina armonie, asa cum s-a intamplat atatia ani. In plus fata de aceasta lupta economica, avem de-a face si cu alte idei, care ar merita discutate, de ex. problema cresterii autonomiei locale sau politica externa, de ex. pe relatia cu Rusia.
@Horia: ref. la ideea constituirii unui grup de initiativa: vezi, asta cred ca ne lipseste noua, romanilor, la 18 ani de la revolutie: initiativa de a creea astfel de grupuri, grupuri care, insumate, reprezinta societatea civila. Imi vine in minte o organizatie despre care am auzit ca functioneaza in Anglia: "Asociatia calatorilor cu trenul" care protesteaza si fac lobby vehement pe langa parlamentarii din zonele membrilor de fiecare data cand se schimba mersul trenurilor si, de multe ori, din considerente de interes public, transportatorii feroviari isi schimba rutele si opririle si in functie de aceste interese ale calatorilor, chiar daca nu sunt eficiente dpdv economic.
@Maxim
nu prea mai pot coexista fiindcă au rămas cam două domenii de căpuşat: domeniul energetic, rămas încă majoritar de stat, şi lucrările publice, adică exact subiectele scandalului.