Presa românească a ajuns într-un punct unde credibilitatea sa a intrat pe o pantă descendentă. Åži aceasta din cauza noii structurii patronale care este una manifest politică în câteva publicaÅ£ii. Dincolo de structura patronatului, ziarele au uitat de neutralitate ÅŸi sunt angrenate politic fie de partea lui Tăriceanu, fie de partea lui Băsescu. Neutralitatea se mimează cu câteva editoriale critice din când în când, editoriale pierdute în oceanul de ÅŸtiri cu titluri de senzaÅ£ie, ÅŸtiri care reprezintă adevărata muniÅ£ie. ZiariÅŸtii sunt în continuare fiinÅ£e fără identitate proprie, care-ÅŸi schimbă opiniile odată cu schimbarea (opiniilor) patronilor – cazul Adevărul este relevant în această privinţă.
Pe de altă parte, nu există concurenţă adevărată în presa scrisă. România are o puzderie de cotidiene (eu am reuşit să număr 19 dar e posibil să fii pierdut unele din vedere) cu acoperire naţională. La aproximativ aceaşi populaţie, Canada are doar două cotidiene cu circulaţie la nivel naţional: Globe and Mail şi National Post. În provincia Québec, se adaugă alte trei în franceză (dintre care unul tabloid) şi un ziar regional în engleză (The Gazette) care urmăresc realitatea provinciei. Atunci când am cumpărat prima dată un cotidian în Canada mi-am dat seama de nivelul extrem de jos al presei din .ro şi de eforturile de cercetare de marketing pe care publicaţiile canadiene le fac pentru a-şi cunoaşte cititorii. O ediţie de week-end ajunge la peste o sută de pagini (doar ca exemplu; iar cele 100 de pagini încearcă să acopere cât mai mult din interesele cititorilor). Restul în Canada înseamnă presă locală. Exact invers faţă de România.
Aceasta pe o piaţă cu o economie prosperă, cu o industrie de publicitate care nu se compară cu cea românească şi cu un sistem de distribuţie excepţional de bine pus la punct.
Ca şi comparaţie: în 2004 în Canada s-au cheltuit 7 miliarde USD în publicitate. Distribuţia bugetelor de publicitate este interesantă comparativ cu .ro pentru că putem vedea un echilibru între presa scrisă şi televiziune: 38,5% în televiziune, 38,1% în ziare (sursa aici).
Situaţia în .ro, pentru anul 2006: 2,96 miliarde Euro (3.84 miliarde USD zice Google). Din această sumă, 89,3% s-a dus la televiziuni şi 8,5% în presa scrisă (sursa aici) [ca o menţiune, mă îndoiesc foarte tare că aceasta este bugetul pentru .ro. Monitorizările sunt făcute la tarifele de listă ale ziarelor iar discounturile sunt uneori uriaşe]
Să nu rămânem doar la Canada. Franţa are 13 publicaţii cotidiene la nivel naţional. Dintre acestea: unul este sportiv, două sunt economice, două sunt gratuite (în ediţia de dimineaţa) şi două apar doar în ediţie de seară (unul gratuit). Practic pe segmentul ediţiilor de dimineaţă (cum este cazul în .ro sunt doar 9 publicaţii).
Comparativ cu Canada, România pare un paradis al concureţei. Doar că nu este aşa. Continue reading 'Comparaţie între presa din .ro vs .ca'
Tags:
comanescu,
etica-in-presa,
ioana-avadanei,
jurnalism,
ulmanu
Related posts
