Într-un interviu acordat ziarului Bursa, Sorin Ovidiu Vântu expune motivele pentru care este plin de venin împotriva preşedintelui Băsescu.
"Comportamentul impropriu al preşedintelui mă afectează personal. A spus că va fi un preşedinte-jucător. Am înţeles prin asta că se va duce cu proiecte la Bruxelles şi va aduce bani. Pe mine mă intereseaza banii. Când Băsescu va aduce bani în ţară atunci îl voi respecta".
Domnul Vântu confundă funcţiile. Nu e jobul preşedintelui să prezinte proiecte la Bruxelles. Asta este treaba Guvernului. Faptul că domnul Vântu (se face că) e incapabil să înţeleagă care e jobul preşedintelui e treaba lui. Dacă chiar nu ştie, găseşte atribuţiile preşedintelui aici. Îl credem sincer că e interesat doar de bani. Nu trebuie să ne mai declare asta.
Notă: acest interviu apare într-un ziar economic iar ziaristul nici măcar nu-i atrage atenţia că prezentarea şi negocierea proiectelor la Bruxelles nu e o prerogativă a preşedintelui. Competenţa ne dă afară din casă.
P.S. unele din declaraţiile lui Vântu ar merita o discuţie mai amplă.
Tags:
basescu,
bursa,
vantu
Related posts
Presa românească a ajuns într-un punct unde credibilitatea sa a intrat pe o pantă descendentă. Şi aceasta din cauza noii structurii patronale care este una manifest politică în câteva publicaţii. Dincolo de structura patronatului, ziarele au uitat de neutralitate şi sunt angrenate politic fie de partea lui Tăriceanu, fie de partea lui Băsescu. Neutralitatea se mimează cu câteva editoriale critice din când în când, editoriale pierdute în oceanul de ştiri cu titluri de senzaţie, ştiri care reprezintă adevărata muniţie. Ziariştii sunt în continuare fiinţe fără identitate proprie, care-şi schimbă opiniile odată cu schimbarea (opiniilor) patronilor - cazul Adevărul este relevant în această privinţă.
Pe de altă parte, nu există concurenţă adevărată în presa scrisă. România are o puzderie de cotidiene (eu am reuşit să număr 19 dar e posibil să fii pierdut unele din vedere) cu acoperire naţională. La aproximativ aceaşi populaţie, Canada are doar două cotidiene cu circulaţie la nivel naţional: Globe and Mail şi National Post. În provincia Québec, se adaugă alte trei în franceză (dintre care unul tabloid) şi un ziar regional în engleză (The Gazette) care urmăresc realitatea provinciei. Atunci când am cumpărat prima dată un cotidian în Canada mi-am dat seama de nivelul extrem de jos al presei din .ro şi de eforturile de cercetare de marketing pe care publicaţiile canadiene le fac pentru a-şi cunoaşte cititorii. O ediţie de week-end ajunge la peste o sută de pagini (doar ca exemplu; iar cele 100 de pagini încearcă să acopere cât mai mult din interesele cititorilor). Restul în Canada înseamnă presă locală. Exact invers faţă de România.
Aceasta pe o piaţă cu o economie prosperă, cu o industrie de publicitate care nu se compară cu cea românească şi cu un sistem de distribuţie excepţional de bine pus la punct.
Ca şi comparaţie: în 2004 în Canada s-au cheltuit 7 miliarde USD în publicitate. Distribuţia bugetelor de publicitate este interesantă comparativ cu .ro pentru că putem vedea un echilibru între presa scrisă şi televiziune: 38,5% în televiziune, 38,1% în ziare (sursa aici).
Situaţia în .ro, pentru anul 2006: 2,96 miliarde Euro (3.84 miliarde USD zice Google). Din această sumă, 89,3% s-a dus la televiziuni şi 8,5% în presa scrisă (sursa aici) [ca o menţiune, mă îndoiesc foarte tare că aceasta este bugetul pentru .ro. Monitorizările sunt făcute la tarifele de listă ale ziarelor iar discounturile sunt uneori uriaşe]
Să nu rămânem doar la Canada. Franţa are 13 publicaţii cotidiene la nivel naţional. Dintre acestea: unul este sportiv, două sunt economice, două sunt gratuite (în ediţia de dimineaţa) şi două apar doar în ediţie de seară (unul gratuit). Practic pe segmentul ediţiilor de dimineaţă (cum este cazul în .ro sunt doar 9 publicaţii).
Comparativ cu Canada, România pare un paradis al concureţei. Doar că nu este aşa. Continue reading 'Comparaţie între presa din .ro vs .ca'
Tags:
comanescu,
etica-in-presa,
ioana-avadanei,
jurnalism,
ulmanu
Related posts
Industria publicităţii online în .ro e ca o gogoaşă de pe vremea lui Ceauşescu. Adică frumoasă, mare dar goală pe dinăuntru. Banii se învârt aiurea pentru că şi clickurile se învârt aiurea. Fiecare îi fură căciula celuilalt care ştie că a rămas descoperit dar se face că nu vede.
M-am gândit la asta când navigam eu prin site-ul Cotidianul care mi-a servit un banner la Vodafone. Cu sunet, că aşa ştiu advertiserii şi creativii să deranjeze clientul durându-i fix în părţi de voinţa acestuia de a nu fi deranjat cu un sunet pe care nu-l vrea să-l audă. Să presupunem însă că au tot dreptul să-şi vândă produsele cum vor ei, chiar şi cu sunet. Citesc ziarul fără să plătesc abonamentul, dar totul are un cost pe lumea asta.
Am dreptul şi eu să opresc sunetul. Bannerul, ca semn de respect pentru client, avea chiar şi un buton pentru asta. Click şi minune: sunetul se opreşte dar şi eu ajung în site-ul Vodafone de unde ies în următoarele trei secunde pentru că nu acolo voiam să ajung.
Morala: Vodafone a plătit ca fraierul pentru o afişare click care nu i-a adus nimic (înjurăturile nu se pun). Cotidianul a încasat ceea ce Vodafone a plătit, deşi nu i-a oferit acestuia nimic. Regia de publicitate care administrează spatiul pentru Cotidianul a încasat şi ea un procent din plata făcută de Vodafone. Uite cum nimicul se dovedeşte a fi foarte profitabil. La sfârşitul anului raportăm profituri în creştere, mai mulţi utilizatori bla bla bla. Tot înainte !
P.S. am dat refresh şi am testat bannerul de trei ori. De fiecare dată s-a întâmplat acelaşi lucru. Aşa că nu-mi spuneţi că nu există.
Tags:
publicitate-online,
vodafone
Related posts
Nu o sa scriu foarte mult pe acest subiect în ciuda interesului pe care-l poate suscita. Băsescu va rămâne preşedinte, indiferent de ce vrea PNL sau PSD dintr-un motiv simplu: pentru că este preferat de majoritatea românilor. De ce este preferat? Pentru că nu încearcă să-i mintă la capitolul imagine.
După atâţia ani de Revoluţie şi după atâtea forme de democraţie mai mult sau mai puţin originale, românii au învăţat că toţi politicienii sunt la fel. Că au interesele lor personale, mai mult sau mai puţin obscure, că au inamici şi duşmani, că o dau în bară destul de des, că uită de alegători, într-un cuvânt că sunt oameni. Şi că sunt români. Ori Băsescu este singurul politician în România care nu serveşte oamenilor o imagine total opusă faţă de cea pe care ei o au despre politicieni. Face gafe şi îşi cere scuze, admite că sunt interese în jurul lui dar nu se cramponează de oameni şi îi sacrifică la nevoie. Are duşmani şi recunoaşte acest lucru pe toate posturile de televiziune.
Acest tip de manifestare contrastează cu cea a celorlalţi politicieni care se prezintă scorţoşi, cu discursuri scorţoase despre interesul naţional, despre stabilitate, cu fraze pline de cuvinte din dicţionarul de neologisme etc.
Românii ştiu că toată această eleganţă e de faţadă. Că pe politicieni îi doare undeva de interesul naţional când toate partidele sunt pline de piloşi, idioţi şi incompetenţi.
P.S. popularitatea lui Becali se bazează pe acelaşi tip de reacţie. Lumea s-a săturat de actorie, de butaforie. Până la urmă, ţara nu este un teatru sau un ecran de cinema şi nimeni nu dă premii Oscar politicienilor.
Tags:
basescu,
politicieni
Related posts
Este evident că PNL nu mai funcţionează ca partid. Mecanismele de decizie ale acestuia sunt gripate. Asta pentru că nu poţi să decizi seara că vrei să continui o alianţă, să nu mai ataci PD-ul iar a doua zi să demiţi un secretar de stat de la PD pe motive politice. Dacă nici asta nu este semnal de incoerenţă şi de slăbiciune, nu ştiu care mai este.
Putem comenta la nesfârşit performanţele lui Bodu (deşi recuperarea datoriilor nu ţine numai de el ci şi de Justiţie care încă nu funcţionează în România). Premierul putea să-şi motiveze decizia oricum, nu pe criterii politice. Iar un politician care este inteligent ştie că în politică alegerea momentului în care faci un gest este foarte important.
Tăriceanu l-a demis pe Bodu în timp ce el, ca premier, este în plin scandal, fără ca până acum să-i dea măcar un avertisiment sau să-şi manifeste nemulţumirea faţă de activitatea sa. Mai mult, l-a demis pentru opiniile sale faţă de un proiect de lege controversat (taxa pentru prima de înmatriculare), unde premierul este bănuit că are interese personale fiind importator auto, pe un proiect de lege unde Polonia tocmai a pierdut un proces la Uniunea Europeană şi trebuie să dea banii înapoi.
Cu ce rămâne electoratul din asta? Cu imaginea unui Tăriceanu răzbunător şi cu un Bodu victimizat (poate nemeritat). Cu imaginea unui PNL care vrea alianţă cu PD dar îi zboară acestuia oamenii din Guvern. Cu imaginea unei Alianţe Da care funţionează doar ca antropofagie.
Tags:
bodu,
pnl,
tariceanu
Related posts
Latest Comments