Vorbeam zilele trecute cu o fostă colegă de facultate care se plângea şi se simţea vinovată că tradiţiile, aşa cum le-am cunoscut noi în copilăria noastră, se duc de râpă. Şi asta nu în Bucureşti, ci undeva "la ţară", în judeţul Buzău. Petrecuse sărbătorile acolo şi nu a venit NIMENI cu colindul. Pentru că sunt copii mai puţini şi pentru că celor care sunt, nu le mai place şi nu le mai pasă. Nu e suficient de cool ! 
Şi în plus, colindă Hruşcă destul !
Discutam despre uniformizarea pe care UE încearcă să o instituie fiecărei ţări membre şi ne gândeam cum va afecta asta România. Amândoi credem că nu UE este de vina pentru faptul că azi copiii nu mai sunt interesaţi să meargă cu colindul sau cu sorcova, acele mari flori de hartie creponată prinse pe un băţ pe care abia aşteptam să ni le cumpere părinţii (apropos: anul acesta se pare că nu s-au mai găsit).
Procesul de pervertire a tradiţiilor a început şi s-a dezvoltat în perioada comunistă când deplasările forţate ale populaţiei în mediu urban a făcut că o bună parte din ele să-şi piardă sensul pe care-l aveau de zeci de ani de zile. Este însă clar că intrarea în UE va definitiva acest proces. Dacă cineva din cei care au azi peste 35 de ani s-ar gândi să scrie amintirile lui din copilărie, cei care abia se nasc îl vor citi cu aceeaşi uimire cu care noi citeam Creangă sau ascultam poveştile părinţilor noştrii şi ne gândeam ce copilărie mişto au avut.
Mi-ar face plăcere ca proiectul numit UE să reuşească. Dar nu sunt foarte sigur acum. Birocraţia mai mult decât excesivă a Uniunii, lipsa totală de organ pentru sesizarea a ceea ce este important (vezi politica externă în care frica şi incapacitatea de a lua decizii se camuflează în cuvinte ca "înţelepciune", atitudinea supusă în faţa Rusiei), absenţa totală a simţului ridicolului şi totalul ei dezinteres pentru detaliu, pentru ceea ce este specific unei ţări sau alteia sunt punctele ei slabe.
Trăiesc într-o federaţie (Canada) de aproape trei ani de zile. În aceşti trei ani am înţeles că nu este un pericol dacă ai avea două limbi oficiale (aşa cum credeam în România) dar am văzut că un proiect de federaţie este viabil dacă lasă statelor componente loc de individualizare. Şi chiar şi aşa, federaţia canadiană are probleme de coerenţă şi trăieşte cu ameninţarea separări Quebec-ului. Iar în Canada sunt doar două limbi oficiale iar factorul cultural este aproximativ uniform, fără diferenţele şi orgoliile uriaşe din Europa.
Speranţa mea este că, dacă ne vom pierde tradiţiile, ceea ce vom câştiga (pentru că este evident că vom câştiga mult) să compenseze această pierdere. Să nu ne întrebăm dacă a meritat.
Doar că creşterea naţionalismului şi a stângii şi incapacitatea UE de a sesiza ca are deja nişte probleme mă face să fiu mai sceptic nu faţă de integrare, nici faţă de UE ci faţă de cum UE este gândită şi acţionează acum.
La s-a intamplat in Bucovina, n-am vazut nici un colindator, nimeni cu ursul.. :((((
asta chiar e trist. la bucuresti, la buzau mai inteleg. dar pana si in bucovina … trist, trist, tare trist