Dacă în politică ar exista copyright, Călin Popescu Tăriceanu ar fi cu siguranţă acuzat de plagiat de către Adrian Năstase. Aceeaşi duplicitate - discursuri pompoase despre stabilitatea politică şi despre dragostea pe care liberalii o poartă faţă de PD şi proiectul numit Alianţa DA, discursuri dublate de lovituri sub centură date PD-ului cum ar fi proiectata desfiinţare a ministerului Integrării şi aservirea afacerilor europene unui secretar de stat numit de Tăriceanu.
Aceleaşi dispreţ şi metode comunist-psd-ist(e) - desfiinţarea ANRC pentru a înfiinţa acelaşi lucru sub un alt nume doar pentru a nu pune în practică o decizie judecătorească şi a putea să menţină în scaun un reprenzentant al PNL. Nota bene, premierul a fost cel care nu a respectat legislaţia.
Acelaşi troc ieftin pentru:
1. a te menţine la putere: dai nişte fotolii unui partid mic (cum PC a plecat, le dăm celui mai mic care a rămas, în speţă UDMR) dar suficient să-ţi asigure nişte voturi.
2. a-ţi asigura liniştea în propriul partid: creşti numărul de funcţii şi ajungi până la 12 vicepreşedinţi care vor avea aceaşi popularitate ca şi cei rămaşi acum în partid: adică aproape de zero.
Aceeaşi modalitate de a profita de sărbători pentru a arunca ordonanţe de urgenţă pe bandă rulantă şi a lua cu ele măsuri profund liberale cum ar fi ştergerea de datorii de aproape 700 milioane de euro.
Se impune oare să modificăm legea copyright-ului?
Tags: nastase, tariceanu
1 Response to “De ce nu e Tăriceanu acuzat de plagiat”