Nu este nimic rău în a avea un guvern minoritar. Canada are acum unul iar ţara e guvernabilă. Diferenţa cea mai importantă la acest aspect între Canada şi România este că Stephen Harper, premierul canadian, nu declară ziua ceea ce visează noaptea aşa cum o face Călin Popescu Tăriceanu. Să declari că nu s-a schimbat nimic în aritimetica guvernării, că ai încă majoritate parlamentară după retragerea Partidului Conservator este o dovadă de lipsa de realism pe care - în istoria post-revoluţionară a României - doar Radu Vasile a egalat-o.
Lipsa de viziune a adus PNL în pragul alegerilor anticipate sau a acceptării unui guvern minoritar cu tot ce decurge de aici: negocierea oricărei legi şi posibilitatea unei moţiuni de cenzură. Indiferent de cât de mult se agaţă liberalii de ideea de stabilitate, iată că nu o pot păstra tocmai din cauza unui partid fantomă, un partid ipocrit (PC) cu care s-au înţeles mult mai bine decât cu partenerii de alianţă.
Lipsa totală de coerenţă liberală se manifestă şi în negocierile pe care le poartă acum cu PD pentru a decide sau nu organizarea de anticipate. Liberalii condiţionează organizarea alegerilor anticipate de promisiuni ferme pentru ca Tăriceanu să fie din nou prim-ministru (cel puţin încă doi ani). Prin această atitudine, liberalii pun în avantaj PD şi celelalte partide care le vor reproşa în timpul campaniei electorale că nu urmăresc binele ţării ci doar interese partizane cum ar fi păstrarea scaunului pentru şeful lor. Şi, pentru Dumnezeu, nu ai cum să nu gândeşti altfel. Între declaraţiile pline de patriotism pe care liberalii le mârie, strigă pe toate posturile de televiziune şi prin toate ziarele (bla bla-uri cu stabilitatea politică) şi faptele sale (stabilitatea scaunului lui Tăriceanu) este o diferenţă uriaşă care aruncă PNL în derizoriu. Cred că este normal ca postul de premier să rămână la PNL şi aş fi de acord ca PNL să negocieze asta. Dar nu să negocieze postul pentru o persoană. Mi se pare josnic.
Liberalii reproşează lui Traian Băsescu suficienţa şi oferă la schimb un Tăriceanu care-şi arogă o vocaţie mesianică, fiind persoana, singura persoană, care poate asigura stabilitatea politică, bunăstarea, integrarea României în UE şi lista rămâne deschisă. Probabil că şi PNL este afectat de criza de resurse umane cu care se confruntă România dacă nu are soluţii mai bune pentru postul de premier şi nu a reuşit nici acum (că tot se agită ei cu stabilitatea şi integrarea) să găsească un înlocuitor al lui Gheorghe Flutur la Ministerul Agriculturii.
Tags: anticipate, pnl, tariceanu
0 Responses to “Crize de nervi şi de HR în PNL”