Încep să cred că în România termnul "etică" nu figurează nici măcar în dicţionarul de neologisme pentru că altfel nu văd nici o explicaţie pentru lipsa de inacţiune la cele mai grave acuzaţii.
1. România este de câteva zile în plin scandal de spionaj iar o parte din acuzaţii vizează direct miniştri ai cabinetului Tăriceanu. Numele cel mai vehiculat: Codruţ Sereş, ministrul economiei. Evenimentul zilei publică extrase din convorbirile telefonice interceptate de procurori, iar aceste extrase îl au ca vedetă pe ministrul Sereş.
Îmi pot explica (cu greu, dar pot pentru că am imaginaţie
) de ce Sereş nu demisionează dar nu-mi pot explica de ce premierul Tăriceanu nu-l demite? Cum accepţi în echipa ta guvernamentală un ministru asupra căruia planează acuzaţii de spionaj? Care sunt interesele care-l ţin legat pe Tăriceanu de Sereş? Asigurarea voturilor PC pentru a nu pierde puterea şi partidul? Cred că am aflat ce-i lipseşte lui Tăriceanu pentru a fi un om politic adevărat: curajul şi reflexele. În special reflexele. Ai zice că încă este sub efectul anesteziei de la operaţia de ligamente.
2. Marko Bela, simpaticul lider al UDMR, este şi el în mijlocul unui scandal după ce a încasat drepturi de autor (n.b. pentru cărţi nepublicate) frumoasa sumă de 900 milioane lei (vechi). Mai mult, respectiva editură care şi l-a adjudecat pe talentatul scriitor nu a publicat nici o carte vreodată. Apărându-şi talentul literal de toţi cei care pun în discuţie suma şi modalitatea în care a fost obţinută, Marko Bela uită cam cât câştigă scriitori (buni) în România.
Iată nişte cifre:
- Nicolae Breban - 50 milioane lei (tot vechi). Lucrează cam trei ani la o carte.
- Ştefan Agopian - 1.500 USD
- Mircea Cărtarăscu - 500 milioane lei (pentru "De ce iubim femeile"; tiraj: 40.500 exemplare)
(sursa aici)
În România tirajul mediu al unei cărţi nu e prea mare. Cotidianul a calculat cât trebuie să vândă Marko Bela pentru a ajunge la această sumă:
"Drepturile de autor susceptibile a fi incasate anul trecut din lucrari scrise pot proveni de la volumul de poezii din 2004, scos in 500 de exemplare la un pret de 150.000 de lei, si din cel de interviuri, editat in 1.000 de exemplare la un pret de 165.000 de lei. Drepturile de autor din aceste lucrari abia daca pot acoperi 30 de milioane de lei. Pentru restul de bani, pina la 900 de milioane, vicepremierul ar trebui sa scrie in urmatorii cinci ani carti cu un tiraj total de 45.000 de exemplare". (sursa aici)
Doar că domnul Bela lucrează. Deci el scrie literatură în timpul liber. Mă scuzaţi, dar eu când văd parlamentari şi miniştrii că devin brusc prolifici încep să mă întreb dacă ei chiar se duc la serviciu. Nu-mi pot imagina să fii ministru (sau premier ca domnul Năstase) şi să mai ai şi timp să scrii cărţi. Bunul simţ ne spune că suma oferită pentru talentul domnului Bela este exagerată şi suspectă. Nimic dinspre Guvernul României unde domnul Bela este ministru şi vicepremier.
Şi uite aşa, ajungem la concluzia amară din titlu acestui post. Guvernanţii ne indică tuturor calea spre succes. Când apare noua ediţie de la dicţionarul de neologisme? E singura noastră şansă!
Tags: codrut-seres, marko-bela, spionaj
0 Responses to “Unde nu-i etică, e plus-valoare”