Campania (?) TVR pentru alegerea celui mai mare român s-a încheiat cu victoria lui Ştefan cel Mare. O prezentare a clasamentului primilor zece (sursa Ev. zilei) arată aşa:
1. Stefan cel Mare - 77.493 voturi
2. Carol I - 52.474 voturi
3. Mihai Eminescu - 50.640 voturi
4. Mihai Viteazul - 48.725 voturi
5. Richard Wurmbrand - 46.973 voturi
6. Ion Antonescu - 27.483 voturi
7. Mircea Eliade - 17.019 voturi
8. Alexandru Ioan Cuza - 16.383 voturi
9. Constantin Brancusi - 14.831 voturi
10. Nadia Comaneci - 11.825 voturi
Eu cred că acest clasament spune ceva despre România şi despre români:
- suntem ancoraţi în trecut (Doar România şi Cehia au avut pe primul lor o personalitate din Evul Mediu).
- credem încă în tot felul de mituri cum ar fi cel privind binele făcut de mareşalul Antonescu României (pentru susţinătorii lui, recomand cu căldură o lectură a "Jurnalului" lui Mihail Sebastian pentru a vedea cum se plimba binele sub domnia sa prin Bucureşti şi România).
Singurul lucru îmbucurător în topul acesta este prezenţa lui Richard Wurmbrand pe locul cinci datorită voturilor obţinute de pe internet (deci în principal din partea emigraţiei, un loc unde este cunoscut şi apreciat mai bine).
Tags:
maresalul-antonescu,
mari-romani,
wurmbrand
Related posts
Am aşteptat să treacă sfârşitul de săptămână pentru a vedea deznodământul cazului Sorin Antohi. Din păcate, ştirea anunţată de Cotidianul vineri este adevărată - Sorin Antohi nu are doctoratul aşa cum apărea scris în CV-ul său. Nu mai cred demult că o diplomă îţi acordă şi competenţe într-un domeniu (iar în România afirmaţia asta e cu mult mai adevărată decât în Occident) dar tot nu pot înţelege de ce un om ca Sorin Antohi a simţit nevoia să mintă într-un CV. Nu avea nevoie de asta. În urma articolului, Antohi a demisionat din toate funcţiile academice (asta înseamnă catedra de la CEU din Budapesta) deţinute şi a promis că va reveni după o perioadă de penitenţă auto-impusă (detalii aici).
Efectele colaterale ale acestui scandal ar putea fi, consideră Mircea Mihăieş, creşterea suspiciunii faţă de intelectualii români. Dar cum deja există o neîncredere în valoarea diplomelor româneşti eu nu cred că acest caz va avea repercusiuni la alt nivel decât cel al dramei personale pentru Sorin Antohi şi cei apropiaţi lui (prieteni, studenţi) plus un minus de imagine pentru CEU.
Acesta este cel de-al doilea caz Sorin Antohi într-un interval de câteva luni după ce el a recunoscut că a colaborat cu Securitatea. Cele două cazuri Antohi au în comun atitudinea îngăduitoare a intelectualităţii româneşti. Aceasta a preferat să o atace pe Mona Muscă (ale cărei delaţiuni la Securitate au fost mult mai nevinovate decât cele ale lui Sorin Antohi). Chiar şi la al doilea scandal, o bună parte din intelectualii români au încercat să găsească justificări sau scuze. Aş vrea să citesc în presa următoarelor zile o scrisoare virulentă a domnului Gabriel Liiceanu în care acesta să-şi exprime dezgustul faţă de situaţia creată conform principiului (enunţat în celebra scrisoare către Mona Muscă) după care el nu are timp de nuanţe.
O întrebare pe care Cotidianul nu şi-a pus-o: cum a putut Universitatea din Iaşi să accepte din 1995 până acum (deci peste 10 ani) afirmaţiile că Sorin Antohi şi-a obţinut doctoratul la această universitate în anul 1995? Care este credibilitatea acestei instituţii care a acceptat ani de zile ca un fals să bântuie prin lumea academică românească şi europeană. În Canada ar fi fost rapid niste demisi doar că pentru România asta ar fi deja prea mult.
Această poveste urâtă arată în continuare că sistemul universitar românesc are nevoie rapidă de o curăţenie radicală pentru a putea fi perceput ca un partener de discuţie dincolo de graniţele României.
Tags:
antohi,
ceu
Related posts
Situaţia în care se găseşte Monica Macovei este foarte ciudată pentru un observator din afară. Un om care întruneşte aprecierile constante ale oficialilor Uniunii Europene, care a început să cureţe grajdurile în care zace de ani de zile justiţia română, care are o bună cotă de popularitate este lipsită total de sprijin politic. În occident, orice partid s-ar zbate să sprijine un asemenea ministru - indiferent dacă este al lui sau nu - pentru că alegătorul analizează şi sancţionează partidele care nu acţionează în favoarea lui. Monica Macovei are doar sprijinul lui Traian Băsescu şi prin consecinţă al PD şi atât. Poate îmi pot explica susţinătorii premierului Tăriceanu de ce PNL nu sprijină iniţiativele de reformă din justiţie. De aici, explicaţia e simplă: pentru că reforma justiţiei le deranjează interesele de grup sau pentru că PNL vrea să-şi arate muşchii contra preşedintelui Băsescu lovind în proiectele iniţiate de unul din favoriţii lui. Poate să facă Tăriceanu filosofie până-şi va pierde scaunul; nimic nu mă va convinge că e altfel. Oricum, încep să cred că Tăriceanu nu este decât un papagal dat fiind faptul că preferă cu îndârjire masochistă compania personajelor Voiculescu şi Orban, doi politicieni de centură.
Tags:
macovei,
tariceanu,
voiculescu
Related posts
Foarte pe scurt: în ciuda unui juriul onorabil (comparativ cu anul trecut) Internetics-ul de anul acesta mi se pare că şi-a atins nivelul maxim de incompetentă. O ameţeală de secţiuni cu categorii care se repetă încât cred că până şi lor le-a fost greu să urmărească ce se întâmplă acolo. Impresia că e un festival creat ca aproape toată lumea să ia un premiu este prea evidentă.
Pentru un concurs de webdesign site-ul Internetics este o ruşine la capitolul Usability. Ca să ajungi să dai un click pe linkul unui site înscris trebuie să treci prin alte câteva clickuri.
Recomandare: webbyawards
Tags:
internetics
Related posts
Published on October 19, 2006
in business.
Zoso face o nouă postare pe tema pieţei de muncă şi-mi oferă prilejul de a continua postarea de ieri în care am uitat să spun ceva. După Zoso, "piaţa muncii suferă de o lipsă de specialişti pentru că nimeni nu vrea să îşi formeze unii noi, pierzând 1-2 ani, preferând să îi dea unuia deja format 200€ mai mult". EL dă şi câteva exemple de persoane care au plecat la job-uri pe salarii mai mari dar fără să dea randamentul scontat: Andrei Gheorghe, Florin Călinescu.
În ordine: da, e trist că nimeni nu mai vrea să formeze oameni. Firma la care am lucrat i-a format pe toti iar azi sunt toţi la alte companii unde se câstigă mai bine. Nu regret, înseamnă că am avut mână bună, dar atunci când eşti o companie mică, când nu ai contracte cu statul şi nu iei nimic pe pile e greu să creşti salariile în ritmul pe care-l doresc angajaţii. Într-o ţară normală n-ar fi fost greu, dar .ro nu e o ţară normală. De fapt, companiile nu au neapărat frică să formeze oameni ci frică de faptul că-i formează pentru alţii.
O altă explicaţie este că multă lume termina o facultate fără să ştie mare lucru. Şi asta se va vedea în câţiva ani. Şcoala este ca în Vrăjitorul din Oz când sperietoarea cere să fie inteligentă şi i se răspunde: nu pot să-ţi dau asta dar pot să-ţi dau o diplomă 
Azi, în România, doar cine nu vrea nu face o facultate şi doar cine vrea are mai mult decât o diplomă. Şi cei care vor sunt puţini.
Exemplele date de Zoso - eu am îndoieli că ar fi mari specialişti. Plus că Florin Călinescu a plecat la un alt job decât cel pe care-l făcea la Pro. Cei care sunt specialişti dau rezultatele care se aşteaptă de la ei.
P.S. aflu că Zoso a lucrat în monitorizare de presă, ca şi mine, doar că firma diferă. Bun venit în club şi baftă.
No tag for this post.
Related posts
Latest Comments