PNL a accentuat în ultimele zile impresia de degringoladă în care se află. După ce a pierdut un minister care aduce plusuri de imagine (cum este cazul MApN) a gafat încă o dată în materie de politică externă propunând la postul de comisar european un candidat a cărui numire a produs atâta amânare până când acesta s-a prins că trebuie să se retragă singur. Evident că bila neagră în materie de imagine s-a contabilizat la PNL.
Nemulţumirile în PNL cresc. Din păcate ele sunt coalizate în jurul lui Crin Antonesc (un politician mărunt) şi Ludovic Orban (o combinaţie mai rafinată de Vadim şi Becali). Amândoi au ca mesaj politic fix
- faptul că Băsescu este sursa tuturor lucruri negative (inclusiv prezenţa PNL la guvernare 
)
- PNL e grandios, plin de oameni inteligenţi şi singurul care poate salva România.
La aceste idei, domnul Orban o adaugă evident şi pe cea care spune voalat că toate femeile care ajung undeva sunt curve.
În week-end premierul a reuşit să ţină partidul în mână iar iluzia lui Tăriceanu este că lucrurile se vor schimba şi ca va păstra controlul asupra partidului. Doar că şi el a început să realizeze că poate păstra controlul asupra PNL doar cu ajutorul PD. Mesajele pentru păstrarea Alianţei DA au început să curgă fiindcă, pentru PNL, un PD singur în alegeri ar fi o catastrofă iar era Tăriceanu ar fi terminată.
Planul de rezervă este planul Patriciu. Un PNL de până în 10% care ar putea înlocui UDMR în orice formulă guvernamentală. O dovadă o reprezintă şi faptul că la ultima Delegaţie Permanentă a fost votat un document care propune "ca PNL sa devina partid-pivot in cadrul aliantelor guvernamentale. Potrivit lui Bogdan Olteanu, aceasta afirmatie nu ascunde o posibila mentinere la guvernare in afara Aliantei D.A." (Sursa: Cotidianul) .
Acest ultim mesaj este destul de confuz pentru electoratul dur al PNL pentru că el nu exclude PSD ca posibil partener. Iar acest plan B, nu-l include neapărat şi pe Tăriceanu.
Ce-i lipseşte PNL pentru a reveni pe şine? Realism şi mai multă creativitate (chiar şi în politică e nevoie de asta). Impresia mea este că PNL se ancorează de fricile sale şi rămâne paralizat din acest motiv în orizontul câtorva idei pe care le repetă la nesfârşit. Partea tristă este că nu văd lideri în acest partid care să aducă realismul şi creativitatea.
P.S. Un sondaj de opinie indică că dacă excluşii din PNL (Tăriceanu, Stolojan) şi-ar face un partid politic care să includă şi sintagma Liberal, ar putea colecta 15% din voturi. Sondajul, cu toate rezervele sale (comandat de firma de PR care se ocupă de proiectul Stoica-Stolojan la care se adaugă credibilitatea sub zero a firmelor de sondaje din România) ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru PNL.
0 Responses to “PNL, între sine însuşi şi Băsescu”